Lucian Avramescu
O, Doamne, m-ai scutit întâi de voce
Lăsat ca un perete fără gură
Și-ai luat la rând firava mea făptură
Strivind-o ca un uriaș atroce
Nu sunt în stare să-l repet pe Iov
Cărat-am în spinare de prin sate
Comori de piatră trist abandonate
Iar Maicii i-am clădit înalt alcov
Cu ce-am păcătuit? Iubind, știi bine,
Dară iubirea n-a fost mincinoasă
Chiar dacă nu mereu am dus-o-acasă
O, Doamne, și cât te-am iubit pe tine
Mă subţiezi ca pe-un cărbune-n vatră
Ce nu mai face-o minimă văpaie
Foc, din cel trecător, de paie
Lasă-mă, Doamne, între pietre-o piatră
26 octombrie 2021, Sângeru
