Luiza Rădulescu Pintilie
Ţesături păstrând, în suprapuneri ori alăturări surprinzătoare frumuseţea fibrelor naturale, mângâiate de apă şi lumină ori desăvârşită sub vraja pigmenţilor risipiţi cu măsură din mojarul îndemânării artistice- ştiinţă şi talent deopotrivă, cu rădăcini şi în vechiul meşteşug al pânzăturilor atât de măiastru vopsite, ţesute, cusute în straie şi împodobiri tradiţionale ale casei de către atâtea şi atâtea generaţii de românce. Imagini compoziţionale ce transformă crâmpeie de hârtie cu contururi precise ori rupte zimţat după alchimiile pe care le ascund structurile sale interioare în splendide peisaje ce armonizeată oranjul şi roşul toamnei ce ne împresoară cu verdele puternic al verii de care ne îndepărtăm. Într-un cuvânt: colaj. În puţine cuvinte: expoziţia comună a două artiste consacrate -Marilena Ghiorghiţă şi Mirela Petria, membre ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Prahova- deschisă în aceste zile la Galeria de Artă Ploieşti. Cea dintâi, absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, cealaltă a Universităţii de Arte „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design din Iaşi. O semnătură comună, trimisă cu drag şi bucurie către vizitatori, păstrând în zecile de lucrări expuse stilurile perfect conturate ale celor două artiste, dar care acolo, pe simeze, se armonizează, se completează, se pun şi mai mult în valoare unul pe celălalt , ba până şi pereţii şi stâlpii albi ai galeriei. Au venit nu o dată în faţa publicului cu expoziţii personale, au expus în 
manifestări expoziţionale de grup, de data aceasta se înfăţişează privitorului într-un dialog pornit de la un gen al artelor plastice- colajul- mai rar abordat şi care , cu atât mai interesant, departe de a fi permanent pe parcursul realizării expoziţiei a lăsat tăcerilor şansa de a deveni frumoase coincidenţe, neaşteptate impostaze comune, ca şi cum ar fi fost îndelung plănuite. Aşa încât forţa firului de cânepă, fragilitatea borangicului, dantelăria înlănţuită a macrameului şi istoria de două mii de ani a hârtiei- ea însăşi la începuturi făcută din bucăţi de pânză şi fire de cânepă- se topesc toate într-un mozaic de forme, de culori şi mai ales de emoţii. Alb cu irizaţii albăstrii de cer senin, ocru şi tonuri de pământ , galbenul soarelui la apus, griul metalizat al ceainicului pregătit parcă să reverse arome dulcegi-fructate, violet-trandafiriul petalelor de flori, verdele dealului, jocuri de roşu-oranj, regale tonuri de ecru, amintind de preţioase dantele dau colajelor cusute şi croşetate cu migală- două dintre lucrări au fost realizate în nu mai puţin de şase luni, ori trasate în linii aproape invizibile de peniţă şi închipuiri acrilice vraja ferestrelor deschise spre propria interpretare a privitorului, spre propria viziune şi înţelegere.De altfel, lucrările nici nu poartă nume, ci doar numerele înşiruirii realizării lor artistice având, vreau să cred , şi toată încărcătura şi predestinarea numerologiei care are pentru fiecare dintre noi semnificaţii lăuntrice. Colaj- câtă simplitate şi câtă emoţie deopotrivă ! Căldură şi lumină vindecătoare sufleteşte într-o perioadă apăsată de suferinţă, de confuzie şi de lipsă de orizont .Har şi bucurie împărtăşite cu privitorul, lăsându-i în acelaşi timp bucuria să-şi adauge , lângă nobleţea celor două semnături, şi pe cea a propriei trăiri. Născută din ceea ce sunt pregătiţi ochii săi să vadă şi inima sa să înţeleagă. Oare nu este acesta secretul artei celei adevărate ?! Până pe 28 octombrie, până când expoziţia rămâne deschisă, răspunsul aşteaptă să fie descoperit.
