Nicoleta Dumitrescu
Nu se știe dacă mărturisirea premierului Florin Cîțu că nu mănâncă pâine a deschis în lumea politică robinetul prin care curge atât de mult circ, însă, cu siguranță, ședința din plenul Parlamentului de joi seară a conturat o mare certitudine: aleșii neamului – unii dintre ei, ce este drept – nu mai au nicio reținere, ba chiar nicio jenă să se certe ca la ușa cortului în clădirea unde au ajuns, cu un mandat de patru ani, datorită votului românilor!
Schimonosirea chipurilor de nervi și tensiunea ce coloraseră în roșu obrajii multora dintre parlamentari, țipetele și chiar îmbrâncelile, jignirile, multe dintre aceste faze fiind distribuite pe rețelele de socializare, în direct, chiar de unii dintre cei aflați în sală, au demonstrat, dacă mai era ceva de demonstrat că, odată primită insigna de parlamentar, în opinia unora aceasta pune semnul egal înaintea câtorva termeni. Și anume: invincibilitate, favoruri cu orice chip, drepturi, uși și culoare deschise mai ales pentru funcții și privilegii. În rest, timpul trece, indemnizația merge, noi cu drag muncim! Dacă asta se poate numi muncă, în folosul românilor!
O dată la patru ani, în campania electorală, sloganul repetitiv este schimbarea, atât a oamenilor care nu au confirmat în funcțiile primite, cât mai ales a partidelor care, la fel, nu au pus în aplicare programele și proiectele asumate. În noiembrie anul trecut, în România a fost consemnată o altă schimbare, cea pe care, conform rezultatelor voturilor, poporul și-ar fi dorit-o. Numai că nici nu a trecut un an de când în principalele instituții ale statului sunt alți oameni că, iată, schimbarea promisă arată cu totul altceva. Arată că puterea, transformată în microb, a devenit contagioasă, gradul de transmitere fiind atât de mare și de puternic încât inclusiv cei care sunt la putere luptă, culmea, tot pentru putere!
Luptă pentru putere este și în Parlament, și la Guvern, inclusiv în interiorul partidelor care au preluat puterea. Miza, este, ca peste tot, șefia, ca și când acest statut ar ține de foame și de sete. Dar, cine știe, poate că o fi chiar așa! Adică, odată ajuns șef, fie de partid sau de oricare instituție mai importantă, pofta de mâncare dispare, explicația fiind că foamea de mâncare este înlocuită de foamea după privilegii și de a controla, dacă se poate, aproape tot, transformându-se în sete de putere! Cert este că, deși au aflat, la modul declarativ, cam cu ce necazuri se confruntă în momentul de față românii de rând, pare că tocmai aceste probleme constituie o sursă de alimentare a circului politicienilor făcut public în fiecare zi. Fiecare dintre taberele politicienilor, inclusiv cele care se declară drept ”câștigătoare”, conștientizează că este nevoie să mai cedeze, să mai lase de la ele, una-alta, însă, pentru că orgoliile sunt prost înțelese, situația este cea care se vede. Considerându-se mai deștepți decât ceilalți- ceilalți fiind trădători și duplicitari!- pare că fiecare vrea să-și construiască propriul castel al puterii în interiorul puterii. Iar pentru că această putere a luat și forma unei perechi de ochelari de cal, în dreapta și în stânga, evident, nu mai există nicio șansă în a se mai observa ceea ce se întâmplă. Dan Barna susține că Guvernul are un picior rupt și o gleznă scrântită, fără să spună dacă este vorba despre dreptul sau stângul, premierul Florin Cîțu îi ușuie din funcții, de la ministere, inclusiv prefecturi, pe toți cei care sunt membri ai USR PLUS, iar la Parlament este o întreagă confuzie, neștiindu-se cine cu cine mai ține, de ce și pentru ce, de aici și cearta pe moțiunea de cenzură cu scopul principal de înlăturare a premierului Cîțu. Doar dinspre Cotroceni se mai emană ceva valuri de liniște, prezent în Eleveția, șeful statului insistând pe venirea investitorilor din această țară în România, întrucât ”chestiunea guvernamentală nu este absolut deloc îngrijorătoare”, pentru că, a punctat acesta, ”Avem un Guvern care merge mai departe!.” Cât de departe, asta este cu totul altă problemă!
