Un copil, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurcă, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot ajutorul ei, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invers …
Într-adevăr, erau puse greșit… Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele, dar a reușit să își păstreze calmul până când iar cizmulițele erau încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!
Educatoarea și-a mușcat buza și, încă o dată, s-a chinuit să îl descalțe. Când s-a terminat chinul descălțatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt ale fratelui meu. Mama mi-a zis să le iau pe astea azi.
Acum ea nu mai știa ce să facă … Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am băgat în cizmulițe…
* * *
Disperat, șeful își privește ceasul și, de acum convins de faptul că angajatul sau nu va ajunge la timp pentru a termină materialul pe care trebuiau să îl prezinte la reuniune, îl sună acasă…
– Bună!, răspunse șușotind o voce de copil.
– Bună. Tatăl tău e acasă?
– Da, răspunse sușotit.
– Pot vorbi cu el?
– Nu, spuse copilul cu voce joasă.
Șeful încearcă să ia legătură cu un alt adult:
– Dar, mama ta? Este?
– Da…
– Ea poate vorbi cu mine?
– Nu. Ea e ocupată.
– Mai este cineva pe acolo?
– Da, șușoti cel mic.
– Cine?
– Un polițist.
Puțin surprins, șeful continuă zicând:
– Și ce caută polițistul acolo?
– Vorbește cu tata, cu mama și cu un pompier, răspunse tot șușotind.
Auzind un mare vacarm la celălalt capăt al firului, șeful întreabă speriat:
– Ce e cu zgomotele acelea?
– Un elicopter!
– Un elicopter?
– Da. Face parte din echipa de căutare.
– Dar, ce se întâmplă acolo?
– Și vocea chicoti: Mă caută pe mine…!
Poliţistul către blondă: – Domnişoară, aţi întrecut orice măsură, în această săptămână aţi lovit deja al cincilea pieton!
– Şi câţi am voie?
* * *
O blondă şi o brunetă se plimbă cu maşina. La un moment dat bruneta, care era la volan, trage pe dreapta.
– Ce faci, dragă, de ce opreşti?
– Am rămas fără benzină.
– Vai, ce deşteaptă eşti! Eu n-aş fi ştiut şi aş fi mers mai departe!
M-am săturat de mania asta a vitezei! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori!, se răstește soţul înfuriat la culme, către soţie, aflată la volan.
– Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!
* * *
O blondă s-a aventurat pe străzile oraşului curând după ce şi-a luat permisul de conducere. Pentru că nu ştia încotro s-o ia, s-a ţinut după maşina din faţă. Aceasta a oprit. Neînţelegând ce s-a întâmplat, s-a pus pe claxonat.
Şoferul a strigat la ea:
– Doamnă dragă, unde vreţi sa ajungeţi? Sunteţi în garajul meu…
* * *
Un şofer mergând pe drum cu maşina întâlneşte pe marginea drumului o blondă autostopistă, cu o canistră în mână.
Omul se opreşte şi o ia. – Ce aveţi în canistră?
– Benzină, zice blonda.
– Pentru ce-ţi trebuie benzină dacă mergi pe jos?
– Lasă că vă știu eu pe voi, şoferii, cum intrăm în pădure, cum se termină benzina…
* * *
Vine Ion acasă de la oraş şi zice către Maria, hotărât:
– Mărie, stinge lumina, trage perdelele şi în pat, iute!
– Mă, Ioane, da’ mai am de lucru…
– Dac-am zis, am zis! Vede Maria că n-are încotro, se conformează. Se pune şi Ion în pat, trage plapuma peste ei şi zice:
– No, acum Mărie, să-ţi arăt ce ceas cu fosfor mi-am cumpărat!
* * *
Maria, la vrăjitoare:
– Mă iubesc doi bărbaţi. Spune-mi, care din ei va fi norocosul? Vrăjitoarea pune cărţile, apoi se uită atent la ea şi spune:
– Cel ce va avea noroc va fi Vasile. Tu te vei căsători cu Ion.
* * *
Ion, pe patul de moarte.
– Mărie, eu acum mă duc, mult nu mai am, dar vreu să ştiu şi eu un lucru: m-ai înşelat tu vreodată?
– Apăi mă, Ioane, dragă, io ţ-aş zice, dar dacă nu mori?…
* * *
Ştrul se prezintă la fisc şi spune:
– Aş vrea să-mi iau concediul de odihnă pentru anul acesta.
– Dar de ce veniţi la noi?
– Unde să mă duc, dacă tot anul am lucrat pentru voi?
* * *
– E a şasea oară când vin la tine să-mi restitui datoria, îi spune Ştrul lui Iţic.
– Tu te plângi? Eu am fost de vreo 50 de ori până să-mi dai banii împrumut.
* * *
Ştrul, Iţic şi bătrânul rabin se rătăcesc pe plajă şi ajung în perimetrul destinat nudiştilor.
– Ce neruşinare! Ar trebui interzis imediat, strigă bătrânul. Ştrul, căruia îi plăcea ideea cu plaja, îl întrebă în şoaptă pe Iţic:
– Chiar atât de credincios e bătrânul?
– Credincios? Are o magherniţă cu costume de baie.
* * *
– Ştrul, fii atent că mi-am pierdut răbdarea, îi spune pe stradă Iţic lui Ştrul. Am fost noi parteneri de afaceri, dar dacă nu-ţi plăteşti datoria, te dau în judecată.
– Nu te supăra Iţic, dar luna asta nu pot plăti, îi răspunde smerit Ştrul.
– Păi şi luna trecută mi-ai spus la fel, se enervează Iţic.
– Şi ce, nu m-am ţinut de cuvânt?
* * *
Iţic şi Ştrul au comis o faptă gravă. După ce amândurora le pare rău de ceea ce au făcut, se duc la rabin să-şi descarce sufletul. Rabinul îi ascultă, după care hotărăşte:
– Aţi comis un păcat, iar pedeapsa va fi pe măsură. Puneţi-vă mazăre în pantofi şi umblaţi aşa o săptămână!
Iţic şi Ştrul se duc acasă şi îndeplinesc porunca rabinului. A doua zi, cei doi se întâlnesc. Iţic abia călca, dar Ştrul se purta de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Am impresia că tu nu ai respectat porunca rabinului, îi spune Iţic lui Ştrul. Nu ţi-ai pus mazăre în pantofi.
– Ba da, dar mai întâi am fiert-o.
* * *
La întâlnirea de 40 de ani, Ştrul îl întreabă pe colegul său de bancă, Iţic:
– Cum îţi merge?
– Am patru băieţi. Unul e profesor, al doilea e şofer pe salvare, al treilea e farmacist, iar al patrulea, cercetător.
– Iar eu am un magazin de vechituri din care-i întreţin pe toţi, cu tot cu familiile lor!
* * *
O băbuţă cade pe scări şi îşi rupe piciorul. Merge la doctor, operaţia reuşeşte şi doctorul îi interzice să urce scările timp de patru săptămâni. După vreo lună, sună băbuţa disperată:
– Domnule doctor, acum pot să cobor scările, că m-am plictisit să tot urc şi să cobor pe burlan?
* * *
Un tip îşi sună disperat medicul de familie:
– Doctore, vino repede, nevastă-mea are apendicită…
– Nu se poate, anul trecut am operat-o de apendicită. Ai văzut tu pe cineva care să aibă două apendice?
– Dar tu n-ai mai văzut pe cineva care să aibă două neveste?
* * *
Pacientul, înainte de operaţie:
– Care sunt şansele?
– Domnule, am făcut operaţia aceasta deja de peste 30 de ori!
– Atunci pot să stau liniştit…
– Tocmai! Odată tot trebuie să reuşească!
* * *
– Aţi ascultat sfatul meu, să dormiţi cât mai mult cu fereastra deschisă?, întreabă doctorul.
– Da, domnule doctor, aşa am făcut.
– Şi nu v-a dispărut bronşita?
– Bronşita, nu. În schimb, mi-au dispărut televizorul, două tablouri şi telefonul mobil…
* * *
Pacientul îşi recapătă cunoştinţa după operaţie.
– Domnule doctor, deci operaţia a reuşit?
– Nu, fiule, eu sunt Sfântul Petru.
