Acest sfânt Fantin era cu neamul din latura Calabriei, fiul lui Gheorghe și al Vrieniei. El din scutece, fiind sfințit lui Dumnezeu, a fost dus la o mânăstire, unde lucra toată fapta bună, și făcându-se iscusit lucrător poruncilor lui Dumnezeu, s-a învrednicit cu dumnezeiești descoperiri, iubind a petrece în pustietăți și în munți și câte 20 de zile postind. A răbdat și cu nenumărate întâmplări s-a luptat în vremea năvălirii celor de altă credință, pe care șaizeci de ani le-a răbdat. Atunci și-a luat pe ucenicii săi Vitalie și Nichifor, s-a dus la Pelopones, și zăbovind și la Corint multă vreme, pentru mulți s-a făcut pricină de mântuire. Mai în urmă mergând și la Atena și închinându-se sfântului locaș al Născătoarei de Dumnezeu, s-a întors la Larisa, unde multă vreme a zăbovit lângă mormântul Sfântului Achilie, în urmă a venit la Tesalonic, unde din destul desfătându-se de multe minuni ale Marelui Mucenic Dimitrie, și ținându-și canonul obișnuit al înfrânărilor întregi opt ani, întru bune batrâneți, a părăsit viața.
