Rodica Paraschiv
Deputat PSD Prahova
La propunerea Comisiei Europene, 2021 a fost declarat Anul European al Căilor Ferate. Din păcate, România se află încă pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în privința infrastructurii feroviare, a transportului feroviar de călători și a celui de marfă. Transpunem directive și reglementări europene în legislația națională, însă realitatea de dincolo de legi și regulamente este cruntă. Declinul înregistrat în ultimele trei decenii în transportul feroviar este strâns legat de o serie de factori. În principal, cel financiar – tot mai redus – a implicat restructurările masive de personal și deficitul de specialiști care au preferat să iasă din sistemul feroviar de stat. Însă, cel mai dureros este că lipsa finanțării a condus la deteriorarea infrastructurii feroviare și la reducerea până la cote alarmante a vitezei de deplasare pe căile ferate din România. Acestora li se adaugă și vechimea materialului rulant, o adevărată bombă cu ceas. De aici și până la avalanșa de accidente și incidente feroviare, înregistrate tot mai des în ultimii ani, a fost doar un pas.
Nealocarea fondurilor necesare, cel puțin pentru întreținerea infrastructurii (cu puține excepții, pe doar câteva dintre magistralele importante) va continua să aibă efecte dezastruoase pentru transportul feroviar român.
În 1990, când CFR era o singură companie de stat, România se afla pe primele locuri la nivel european în privința utilizării și extinderii rețelelor feroviare. Câțiva ani mai târziu, însă, cu „sprijinul” conducerii de atunci a Ministerului Transporturilor, ruperea CFR în Infrastructură, Călători și Marfă a fost calea sigură spre dezastrul actual. Un tot unitar s-a destrămat atunci și cele trei companii de stat au ajuns concurente și datoare vândute una-alteia. De aici – declinul. CFR Infrastructură a fost lăsată în paragină, prin neimplicarea responsabililor care s-au perindat la conducerea societății în mentenanță, în achiziții de utilaje de reparații – cunoscut fiind că în anul de grație 2021 încă se mai folosesc echipamente vechi de cel puțin jumătate de secol! -, dar în promovarea unei politici păguboase de personal cu implicații negative majore.
CFR Călători și, mai mult, CFR Marfă au devenit o imagine blurată a ceea ce reprezentau, împreună cu CFR Infrastructură, înainte de 1990, când formau o structură compactă, cunoscută drept a doua Armată a țării. Puțini înțeleg acum importanța căilor ferate române și, în special, a infrastructurii menținute la un nivel rezonabil, cu ajutorul specialiștilor din sistem.
2021, Anul European al Căilor Ferate, ne găsește cu restricții de viteză impuse de infrastructura slab întreținută care ne aruncă chiar și cu un secol în urmă, la apariția primelor căi de comunicații feroviare din România. Un număr considerabil de kilometri din rețeaua actuală datează din vremea lui Carol I, iar pe unele tronsoane se circulă astăzi chiar și cu viteze mai mici decât în urmă cu 100 de ani! Un aspect care demonstrează că punctualitatea, seriozitatea și profesionalismul nu se mai ridică nici măcar la nivelul celor de acum un secol.
Totul din cauza indiferenței, a intereselor de grup, dar și, din nefericire, a neurmăririi comportării în timp a infrastructurilor feroviare deteriorate de trecerea timpului.
Pentru situația actuală nu a răspuns nimeni, cu adevărat. Adevărații responsabili – de la premieri, la miniștri, la șefi ai companiilor feroviare de stat – nu au fost trași niciodată la răspundere pentru dezastrul din infrastructura Căilor Ferate (încă) Române.
Doar ici-colo, după accidentele feroviare, s-a găsit câte un acar Păun…
