George Marin
S-a întâmplat. Și încă destul de repede.
Că am jucat pe un plastic obosit pe care mingea sărea ca aceea de 13 lei de pe vremuri (cunoscătorii epocii înțeleg bine ce spun) este o scuză pe care nu doresc să o aduc în discuție chiar dacă este importantă și de luat în seamă. Mai important mi se pare faptul că înfrângerea de la Metaloglobus ar putea afecta moralul unei echipe care începe să se închege. Desigur, această înfrângere nu a venit într-un moment potrivit, dar ce înfrângere vine în momentul potrivit?
Că am avut două lovituri în bară este o scuză care poate fi adusă foarte ușor pe tapet. Da, s-a întâmplat, pe vremuri, ca într-un meci de primă divizie, una dintre echipe să tragă nouă șuturi în bară. Poate greșesc, meciul a fost Rapid – Jiul și s-a terminat 0-0. Asta ca să iau o poveste la extrem. Că sunt două, că sunt nouă, barele sunt acolo pe teren și, iată, sunt un obstacol care nu permite discuția dacă a fost gol sau nu la joaca pe un teren unde ghiozdanele țineau loc de bară.
Să lăsăm barele la locul lor, să lăsăm și „sinteticul” deoparte și să arătăm pe iarbă că episodul de sâmbătă a fost doar o neîmplinire a planului de acasă pentru lungul drum către țel.
Nu se poate judeca încă de pe acum, nu se poate da o sentință imediată. Asta a fost posibil pe vremea inchiziției, în vremea oricărei dictaturi, sau, prozaic spus, la alba-neagra. Este albă sau nu! Cu siguranță că toată lumea înțelege că fotbalul nu este alba-neagra. Nu se poate da un verdict în urma unui meci, deși moda s-a dezvoltat în fotbalul românesc finanțat privat și există pericolul de a face prozeliți.
Așadar, dacă nu ne-am grăbit anul trecut, când era clar că toate scârțâie și obiectivul tindea clar să devină intangibil deși exista promisiunea „facem tot posibilul”, de ce ne-am grăbi acum?
Să avem calm și judecată limpede!
