După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viaţa tuturor sfinţilor mucenici ai lui Hristos, pentru că puterea Mântuitorului s-a facut minunată întru ei. Asemenea este de mirare tuturor îndrăzneala cu care ei se împotriveau ighemonilor.
Dintre unii ca aceia au fost şi Sfinţii răbdători de chinuri: Cosma şi Damian, amândoi fraţi după trup. Ei s-au născut în Roma cea veche, dintr-un tată şi o maică, crescând în dreapta credinţă. Aceştia, învăţând meşteşugul doctoricesc, tămăduiau toate bolile şi toate neputinţele. Bunii tămăduitori de la nimeni nu luau plata pentru tămăduiri, de aceea s-au şi numit doctori fără de arginti. Numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau ei trebuinţă: cei ce se tămăduiau să creadă în Hristos. Nu numai în Roma, ci şi prin toate cetăţile dimprejur şi prin sate trecând şi tămăduind pe cei bolnavi, pe mulţi îi întorceau la Hristos.
