Sfânta Hristina s-a născut în cetatea Tir şi a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetăţi.
Când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, Sfânta Hristina a fost închisă de tatăl ei într-un turn. Acesta dorea să o ferească de ochii mulţimii pentru că era foarte frumoasă. Planul tatălui era să o ţină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului. Nemulţumită de credinţa idolatră, începe să se roage Celui ce a adus toate de la nefiinţă la fiinţă. În urma acestei rugăciuni i se arătă un înger care îi descoperă tainele dumnezeieşti. După aceste descoperiri, Hristina a distrus toţi idolii din turn.
Pentru acest gest a fost supusă la multe chinuri de tatăl său. A fost aruncată în temniţă pentru mai multe zile fără mâncare, dar a fost hrănită în chip minunat de îngeri. După alte suferinţe, a fost aruncată în mare. Marea aceea i-a fost ei scaldătoarea Sfântului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea şi s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, după săvârşirea Sfântului Botez.
Suferinţele sale nu au încetat nici după moartea tatălui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar în cele din urmă Hristina a primit moartea prin sabie.