Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. A fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) şi a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui minunate în cărţile numite Regi. Este ales de Dumnezeu să certe aspru pe regele Ahab şi pe cei care-l urmau pe calea păgânească a adorării lui Baal.
Sfântul Ilie a fost hrănit în chip minunat de corbi pe când era retras la pârâul Cherit şi de un înger pe drumul spre Muntele Horeb; datorită rugăciunii sale, Dumnezeu opreşte ploaia timp de trei ani şi jumătate; înmulţeşte făina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului şi îl învie pe fiul ei; a chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusă de el lui Dumnezeu; a înlăturat cultul zeului Baal; l-a văzut pe Dumnezeu în isihie (vântul liniştit); a fost ridicat în carul de foc şi s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului de pe muntele Tabor.
Sfântul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peşterii sale (hrănit de corb), fie în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Sfântul Ilie este socotit şi protopărintele monahismului creştin.
