Florin Tănăsescu
Suntem câţiva dilii p-aici! Mă număr printre ei. Vedem totul de-a-ndoaselea. Şi e mai bine aşa: Invers, pe dos. Şi tragem o concluzie: Ce frumoooos este să trăieşti în ţara asta!
Dis-de-dimineaţă am zis „Helăăăăuuu, Viaţă!”.
Îmbufnată, nefericita mi-a răspuns în doi peri: „O fi ok pentru tine!”.
„Ce să-i faci?, mi-am zis, stând atârnat cu capu-n jos de craca putrezită a unui măr. După cum există oameni supăraţi pe tot ce mişcă, sunt şi vieţi supărate pe vieţi!”
Lângă pomul în care stăteam cu capu-n jos, şarpele mi-a sâsâit: „Vezi că se poate să faci Rai din ce n-ai?”.
Vedeam, că priveam totul invers, pe dos! Ce dacă e pleonasm? Contează finalul: Ce frumooos!
Vedeam autostrăzi ireal de reale. Şi spitale moderne! Şi funcţionari amabili la ghişee!
Am văzut şi fabrici. Nu sunt nostalgic, dar m-am bucurat să văd navetişti umplând „Răţile”, cum se zicea pe vremuri. Nu ratele de la bănci, ca acum!
„Domnişoară Viaţă! Pune-ţi mintea pe moaţe, şi-ai să vezi la vie en rose!”.
Şarpele mi-a sâsâit: „Ce frumoooos este să inviţi pe cineva să vadă lumea invers, pe dos!”
„De bună voie şi nesilită decât de acceleraţia gravitaţională din țară, te măriţi cu mine?”, am întrebat-o.
„Fireşte că da!, a zis, atârnată de aceeaşi cracă. Din ce în ce mai putredă.
Un greiere fredona: „Ce frumoasă este Viaţa/Când te prinde dimineaţa!/ Dimineaţa la şosea/Atârnat de-o rămurea”.
„De-o cracă, nefericitule! Şi bagă melodia aia: «Clasa muncitoare merge-n Paradis». Aşa se văd lucrurile când vezi ţara invers, pe dos! Frumoooos!”
„Mă, ia daţi-vă jos!”, urlă cineva. Era tot şarpele. Era târâtoarea prefăcută. Era reprezentantul autorităţii de stat în copac.
I-am făcut pe plac. Craca s-a rupt!
Suntem câţiva dilii prin ţara asta. Căutăm de închiriat copaci de care să ne agăţăm. Vrem să vedem altfel Viaţa.
Şi ea este în gaşca noastră. Şi exclamă: „Ce dacă-i pleonasm «Invers, pe dos»!”. O singură dată trăim. Ţara asta merită nu doar să viseze!
Trebuie să şi trăiască. Nu invers, nu pe dos!
Doar normal, doar frumos!
