George Marin
Maestrul Emil Popa face parte din categoria acelor oameni care nu se pot opri din muncă. Puterea de a continua vine din iubirea pentru meseria pe care o face. Acum, la 80 de ani împliniţi chiar astăzi, maestrul Popa continuă să pregătească deopotrivă copii și tineri, pentru a le hrăni visul de a ajunge tot atât de faimoși precum marii boxeri care i-au trecut maestrului prin mână. La ceas aniversar îi urăm maestrului să aibă putere de muncă, să ridice campioni în continuare.
La mulţi ani, Maestre!
– Maestre, nu putem uita de celebra vorbă de după competiţie „Nașu’ și cu finu’ au cucerit Berlinul”. Ce povești ne aduceţi de la Berlin?
– Să știi că și aici este o chestiune foarte importantă cu Doroftei. La Barcelona a participat, cu succes, la „63,500”. El a venit hotărât să continue la această categorie, în ciuda faptului că i-am adus multe argumente că i se potrivește mai bine o categorie mai mică. L-au lămurit câteva înfrângeri la turnee internaţionale. A început să slăbească, se pregătea bine, se concentra la ceea ce făcea, era atât de cuminte încât nici nu-ţi poţi închipui. La ultimele meciuri de verificare – se făceau la categoriile la care exista concurenţă – Doru trebuia să boxeze cu Vasile Nistor, un boxer cam prea mult ridicat în slăvi în acel timp. Meciul nu s-a mai disputat pentru că Nistor a plecat acasă. Doru îl spulbera și când făceau sparring împreună. Simţise și Nistor că Doru este în mare formă. Numai că … Numai că înainte de competiţie, într-o zi, la cântarul de dimineaţă, Vaștag și Doroftei aveau fiecare trei kilograme în plus! Și ceilalţi depășeau limitele categoriilor, dar nu atât de mult. Fusese Paștele și primiseră mâncare de acasă pe ascuns. De aceea îmi spusese Relu Auraș că au fost cuminţi de tot și nici nu au vrut să mănânce carnea de miel pe care le-o pregătise. Doru a vrut să plece acasă. A trebuit să o chem și pe soţia lui pentru a duce muncă de lămurire. Abia, abia l-am convins. Așa a făcut Doru categoria de 60 de kilograme și a câștigat titlul mondial dominându-și clar toţi adversarii întâlniţi.
– Am cam sărit printre ani cu poveștile. Îmi aduc aminte că aţi avut și o experienţă internaţională. Cum a fost?
– Am făcut echipă cu Relu Auraș la echipa naţională a Tunisiei. Am avut rezultate de care tunisienii au fost foarte mulţumiţi. Am reușit să calificăm trei boxeri la Olimpiada de la Sydney, din 2000. Avuseseră un boxer, Missaoui, medaliat cu bronz la Atlanta și care trecuse imediat la profesioniști, iar mai înainte obţinuseră un bronz la Tokyo, în 1964. Aproape că și uitaseră de el.
– Cu alte cuvinte, aţi încheiat secolul cu succese. Ce aţi mai făcut la întoarcerea acasă?
– Am revenit pentru scurtă vreme la „Prahova”, apoi am fost chemat iarăși la loturile naţionale. Prin 2006, am găsit înţelegere la clubul Conpet și la regretatul Stelian Sandu, care a „lipit” clubul său de box cu cel de la Conpet – la Prahova rămăseseră foștii mei elevi, Titi, Moroiţă și Leontin Sandu – și m-am ocupat de sportivii de acolo, mulţi preluaţi de la fostul club „Voinţa”. În plus, s-a dezvoltat și boxul feminin. La Conpet am avut prima campioană naţională din Ploiești, Iulia Novăcioiu, care a participat și la Campionatul European din 2009. Nici la băieţi nu am stat rău. Îi amintesc pe campionii Amancio Paraschiv, azi îndrăgostit de kick-boxing, Cătălin Gheorghe, Ion Pingoci, Fernando Lepădatu, Leonard Nicolae, Luis Sava, fraţii Mark și Antonio Vișan, fraţii Mircea și Vlad Haiduc.
– Și acum? Ce faceţi?
– Privesc înainte. Sunt alţi copii de iniţiat și pregătit în arta pugilistică.
– Maestre, meritaţi felicitările noastre, vă urăm succes mai departe și vă urăm mulţi, mulţi ani sănătoși și fructuoși!
Palmaresul maestrului Emil Popa este unul extrem de bogat. Dacă este să vorbim despre medaliile obţinute pe plan national – fără a socoti distincţiile primite de sportivii pe care i-a îndrumat la alte concursuri și întâlniri decât campionatele naţionale – numai în ultima perioadă de după revenirea în ţară, lucrând la clubul Conpet, din 2006 și până astăzi sunt 53 de distincţii aflate în panoplie, dintre care 29 sunt de cea mai înaltă treaptă. Altfel, medaliile obţinute pe plan national se apropie de 100. De aceea, astăzi ne oprim la a aminti doar medaliile obţinute la marile competiţii mondiale și europene, fără a mai socoti și medaliile obţinute la Campionatul Africii în perioada în care maestrl popa s-a aflat la cârma naţionalei Tunisiei. Maestrul Popa deţine titlul de antrenor emerit din 1991, este Cetăţean de Onoare al municipiului Ploiești, din 1995, și a fost onorat de Președinţia României cu Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I, în anul 2004.
MEDALII OBŢINUTE PENTRU ROMÂNIA
JOCURILE OLIMPICE: 6 (0-1-5)
1980 – MOSCOVA:
Dumitru Cipere – bronz
Valentin Silaghi – bronz
1984 – LOS ANGELES
Mircea Fulger – bronz
1988 – SEOUL
Daniel Dumitrescu – argint
1996 – ATLANTA
Leonard Doroftei – bronz
Marian Simion – bronz
CAMPIONATE MONDIALE (SENIORI): 5 (3-0-2)
1993 – TAMPERE
Francisc Vaștag – aur
Marcelică Tudoriu – bronz
Vasile Nistor – bronz
1995 – BERLIN
Leonard Doroftei – aur
Francisc Vaștag – aur
CAMPIONATE EUROPENE (SENIORI): 9 (3-3-3)
1989 – ATENA
Daniel Dumitrescu – argint
Rudel Obreja – argint
1993 – BURSA
Francisc Vaștag – aur
Leonard Doroftei – bronz
Claudiu Cristache – bronz
1996 – VEJLE
Leonard Doroftei – aur
Francisc Vaștag – aur
Dorel Simion – argint
Sabin Bornei – bronz
CAMPIONATE MONDIALE (JUNIORI): 7 (2-2-3)
1985 – BUCUREȘTI
Marcelică Tudoriu – aur
Daniel Măeran – aur
Giani Gogol – argint
Dumitru Beșliu – argint
Ion Pal – bronz
Vasile Damian – bronz
2007 – BAKU
Cătălin Gheorghe – bronz
CAMPIONATE EUROPENE (JUNIORI): 4 (1-1-2)
2001 – SARAJEVO
Adrian Cherecheș – bronz
2003 – VARȘOVIA
Adrian Alexandru – aur
George Gavril – argint
Petrișor Gănănău – bronz
TOTAL MEDALII:
31 (9 de aur, 7 de argint, 15 de bronz)
