Deschisă de tonurile îngemănate de gri, alb,oranj şi verde-albastru ale viselor prinse în valţurile unei mori ce macină trezvia gândurilor şi a înţelesurilor, continuată cu perspectivele luminoase ale orizontului primordial, ale tainei şi viziunii, ale revelaţiei şi comuniunii , adăugându-şi parfumul trandafirilor de noiembrie şi al macilor ce umplu, sub ploile acestui început de vară, întinderile câmpurilor, precum şi paşii uşori ai pelerinilor, aşezându-se, ca un răgaz al privirii şi al simţirii lăuntrice, în naturi statice ce prind în culori pagini de cărţi vechi, mere şi gutui ce par abia culese de prin grădini , dar şi în frumuseţea unor peisaje transformate într-un fel de … ilustrate scrise şi semnate de mână spre a fi expediate cuiva drag şi încheiată cu un triptic al contemplării, noua expoziţie personală a cunoscutei şi apreciatei artiste Florica Ionescu- vernisată, aseară, la Galeria de Artă Ploieşti- propune privitorului un sublim, interesant şi necesar … dialog în Lumină . Păstrând liniile generale de sensibilitate şi echilibru ale construcţiei tematice şi coloristice ce au consacrat-o, revenind la abordări picturale mai vechi , reinterpretându-le şi îmbogăţindu-le în acord cu statornica sa preocupare de a citi, de a afla , de a cunoaşte, artista se înfăţişează publicului în profunzimea discursului său plastic, dobândit la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza “Iaşi, Facultatea de Arte Plastice (clasa maestrului Dan Hatmanu) , şlefuit apoi în truda atelierului şi validat de zecile de expoziţii personale şi de grup , de colecţiile din ţară şi străinătate ce şi-au adăugat blazonul semnăturii sale şi, nu în ultimul rând, dobândind noi dimensiuni prin studiile sale de Teologie ortodoxă şi asistenţă socială urmate în cadrul Universităţii Bucureşti. De fiecare dată când am bucuria să scriu câteva cuvinte despre o nouă expoziţie ce reuneşte lucrări ale artistei Florica Ionescu, îmi vin în minte gândurile mărturisire rostite la un vernisaj al unei asemenea expoziţii de un fost coleg al domniei sale, revenit în ţară după o vreme : “ chiar dacă nu aş fi citit afişul, mi-ar fi fost de ajuns o singură privire aruncată pe fereastra spaţiului care îi găzduieşte lucrările şi aş fi ştiut, fără să greşesc, cine e artista care expune, atât de bine îi cunosc culorile”. Şi sunt convinsă că nu sunt puţini aceia care o vor redescoperi aşa cum o ştiu, prin noua expoziţie, pe artista consacrată care este Florica Ionescu ! În acelaşi timp, mă grăbesc să adaug că dialogul său artistic deschide noi şi noi culoare de emoţie şi de înţeles, care merită auzite şi ascultate, fiindcă mereu e ceva de descoperit, fie şi în lucrurile ce par prea bine ştiute. Lângă lucrarea sa “Orizonturi primordiale”, cu foarte puţine ore înainte de vernisajul expoziţiei, chiar în ziua Înălţării Domnului, îmi spunea, cu vocea sa caldă, că trei sunt darurile pe care le primim cu toţii prin taina botezului: raţiunea, credinţa şi harul lui Dumnezeu, care apoi lucrează şi ne însoţesc în tot şi în toate”. Apoi, după o lungă perioadă de restricţii, în care expoziţiile au fost ocolite de bucuria vernisajului cu public, am simţit-o fericită că va avea alături, la deschiderea “dialogului în Lumină” de la inimă la inimă , într-o perioadă cu mult prea multe tulburări şi umbriri de tot felul, colegi artişti, membri ai Filialei Ploieşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România, dar şi copiii- cărora le-a dat înzestrarea harului său artistic -şi nepoţi. Până pe 24 iunie a.c, dialogul macilor încă roşii ai câmpurilor cu taina orizonturilor primordiale continuă în spaţiul Galeriei de Artă Ploieşti. Dar ca să fie deplin, are toată îndreptăţirea să continue şi în lumina gândului şi în cea a bătăii de inimă ale publicului căruia îi este dăruită, cu har şi generozitate, cu emoţie şi cu profunzime, expoziţia …