Sute de ordine provizorii au fost emise de urgență și de către polițiști
Violeta Stoica
Peste 1.500 de persoane au fost victime ale violenței în familie, în cursul anului trecut, la nivel național, potrivit unui raport oficial al Ministerului Public. 212 dintre aceste victime – copii, părinți, frați sau surori – fie au fost ucise, fie au fost la un pas de moarte din cauza agresiunilor venite din partea rudelor. Sunt cifre care dau fiori și care confirmă faptul că, uneori, familia nu este nici pe departe ceea ce ar trebui să fie.
Victimele agresiunilor de orice natură – fizică, verbală, psihologică – au la dispoziție posibilitatea de a solicita emiterea unor ordine de protecție provizorii (de către polițiști, valabile cinci zile) sau a unor ordine emise de către instanțele de judecată (valabile pentru cel mult șase luni).
În Prahova, judecătoriile sunt asaltate în ultimii ani cu cereri de emitere a ordinelor de protecție. Și polițiștii sunt solicitați să intervină de urgență, pentru a fi puse interdicții provizorii celor care devin din apropiați – cei mai mari dușmani, care deseori pot recurge la violențe extreme.
În 2020, potrivit informațiilor furnizate de purtătorul de cuvânt al IPJ Prahova, inspector de poliție Oana Bunghez, polițiștii prahoveni au emis 170 de ordine de protecție provizorii, iar doar în primele patru luni ale acestui an, au mai fost emise 54 de astfel de ordine. În ciuda faptului că riscă chiar și cinci ani de închisoare, zeci de persoane au încălcat prevederile impuse de ordinele de protecție și s-au ales cu dosare penale.
Pe lângă ordinele de protecție provizorii, emise în regim de urgență de polițiști, în Prahova, instanțele de judecată au emis anul trecut 202 ordine de protecție care se întind pe o durată de maximum șase luni, 102 dintre acestea fiind în monitorizarea polițiștilor la finalul lui 2020. Alte 89 de ordine de protecție au mai fost emise și în primele patru luni ale acestui an, toate fiind sub monitorizarea polițiștilor, la finalul intervalului menționat.
Nu numai bărbații sunt vizați de ordine de protecție, provizorii sau emise de instanțele de judecată. Deși sunt mai rare aceste cazuri, și femeile pot intra sub interdicțiile impuse de ordinele de protecție. Iar portalul instanțelor de judecată arată că magistrații de la judecătoriile de pe raza județului Prahova au avut de soluționat și astfel de cereri venite din partea victimelor diferitelor tipuri de agresiuni sau amenințări.
Însă ordinele de protecție se pare că nu i-au împiedicat pe mulți dintre cei împotriva cărora au fost emise să le și încalce. „În cursul anului 2020, au fost sesizate 21 de situații de încălcare a ordinelor de protecție. De asemenea, în primele trei luni ale anului 2021, au existat șase sesizări de încălcare a prevederilor ordinelor de protecție emise de judecători. Pentru fiecare dintre aceste abateri, au fost întocmite dosare penale”, precizează reprezentanții IPJ Prahova.
Nu există însă o situație a cazurilor în care persoanele supuse restricțiilor au reacționat cu violențe fizice împotriva celor care au solicitat ordinele de protecție, însă polițiștii precizează că sunt monitorizate stările conflictuale, în aceste cazuri putându-se dispune chiar și reținerea autorilor unor agresiuni.
Ce riscuri își asumă cei ce încalcă ordinele de protecție? Potrivit legislației în vigoare, încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a măsurilor dispuse fie prin ordin provizoriu – de către polițiști – fie prin ordin emis de instanță poate să însemne inclusiv pedeapsă cu închisoarea între șase luni și cinci ani.
În multe dintre deciziile luate de judecători, evacuarea din locuință a pârâților împotriva cărora se emit ordine de protecție este una dintre soluțiile de a-i îndepărta pe agresori de victimele lor. Majoritatea hotărârilor prin care se admit cererile de ordine de protecție prevăd termenul maxim de șase luni, prin care persoanele vizate trebuie să respecte unele obligații și interdicții, în principal interzicerea oricărui contact direct, telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victimele, precum și păstrarea unei distanțe minime față de acestea.
Există însă și cazuri în care această distanță minimă este de doar câțiva metri, pentru că atât victimele, cât și agresorii locuiesc în același imobil! Este cazul unui ordin de protecție emis pentru o perioadă de două luni, împotriva unei femei dintr-o localitate din apropiere de Ploiești, în care pârâta a fost obligată la păstrarea unei distanţe minime de 5 m în interiorul imobilului, iar în afara domiciliului să păstreze o distanță de 50 de metri.
Alte ordine de protecție prevăd inclusiv consiliere psihologică sau alte tratamente pe care trebuie să le respecte pârâții.
Ce prevede legea privind prevenirea și combaterea violenței în familie
Potrivit legislației în vigoare, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.
Tot Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie arată că violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
h) violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege.
Cine emite ordinul de protecție și ce poate prevede acesta
Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc. Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, pentru diminuarea riscului iminent constatat. Astfel, se poate dispune evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Pe de altă parte, magistrații pot emite ordin de protecție pe o durată mai mare de timp, dar nu mai mult de șase luni. Astfel, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate sunt puse în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri – obligații sau interdicții. Și în aceste cazuri, dispuse de magistrați, se poate decide evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență specială; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima și poate fi depusă de victimă personal sau prin reprezentant legal, dar și, în numele victimei, de procuror sau de reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice sau de către reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei.
