De fiecare dată când plouă, pentru ploieștenii care merg la frumoasa biserică din lemn din cartierul Malu Roșu este un chin. Chin, pentru că de fiecare dată trebuie să facă slalom printre băltoace, strada din fața lăcașului de cult având parte, în momentul de față, doar de vagi urme de pietriș și mult, mult noroi, pe care nu au cum să-l evite, din cauza faptului că jumătate din trotuarul de lângă gardul bisericii este ocupat de mașini. Mai greu este însă pentru persoanele care merg cu coșul la biserică, atunci când au loc slujbe de pomenire pentru cei care nu mai sunt printre cei vii ori la zile de mare sărbătoare, cum a fost recent de Moșii de vară, când e nevoie de ceva echilibristică în dorința de a ocoli atât ochiurile pline cu apă, cât și cel mai mare strat de noroi.
