Florin Tănăsescu
– Bine ai revenit, Fiule! Te mai dor mâinile, picioarele? Sufletul?
– Sufletul? Ce-i ăla? Nu înţeleg!
– Ştii, azi ai revenit în Împărăţia mea. Nu mă recunoşti? Sunt…
Ştiu cine eşti. Dar, vezi, unii oameni nu sunt după chipul şi asemănarea Ta. Ce era să fac? M-am adaptat. 40 de zile pe pământ sunt ca un stagiu în care înveţi să te adaptezi.
Tată, e bine să nu ne facem iluzii că se va schimba, vreodată, ceva. Am fost printre oameni. Simt că devin ca ei. Crede-mă şi nu cerceta motivul schimbării!
„Ai fost şi tu o fugă pe la biserică, azi, de Înălţare?”
Da! Lumea – fireşte, o parte din ea – zicea că sunt prea multe pe metru pătrat.
„Eşti trist! Vino şi stai de-a dreapta mea!”
E o problemă şi asta. Dacă mă aşez în stânga, sare dreapta politică. Dacă stau de-o parte, ştiu lecţia: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”. În fine, ghicesc o întrebare pe buzele tale. Ce mai face Iuda?
E bine-mersi! Şi-a vârât coada acolo unde nici nu gândeşti…
Acolo unde te amăgeai că bisericile sunt raiuri suspendate pe pământ. Or fi, unele. Altele, nu! Mai ales una…
„Vreau să te mai întreb ceva!”
Am obosit, Tată!
„Ai doar 33 de ani!”
Atât va împlini şi ceea ce s-a numit, odată, „Grădina lui Dumnezeu”. Deja este sleită.
„Ai spus cândva «Eu sunt Calea, Adevărul, Viaţa!»”.
Calea, Adevărul, Viaţa? Da, însă am omis ceva: Toate online! Poate Toma Necredinciosul şi alţii ca el să mă creadă. Nu au internet.
* * *
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”
Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas…
Doamne, vino Doamne, să vezi…
Doamne, vino Doamne…
Doamne! Doamne! Doamne!
