Nicoleta Dumitrescu
Pentru al doilea an consecutiv, cel puțin în România, copiii nu s-au mai putut bucura, de ziua lor, de 1 Iunie, așa cum se obișnuia, prin manifestări tradiționale organizate în mod special în aer liber. Anul trecut, în primul an al pandemiei, când restricțiile au fost cum au fost, celebrarea copilăriei a fost anulată total, iar ploaia și vremea rece au făcut ca, inclusiv în acest an, respectiv ieri, copiii să stea în casă.
Asta în ciuda faptului că, date fiind relaxările, inclusiv cele valabile începând de ieri, autoritățile locale s-au întrecut în a organiza, care mai de care, programe diverse, cu acces gratuit la spectacole și diverse manifestări, totul fiind gândit în așa fel încât marile străzi ale orașelor, unde era prevăzută inițial închiderea circulației auto, să fie exclusiv ale copiilor și jocurilor pregătite special pentru ei. Din nefericire, ieri, ca o prelungire a școlii on-line, de ziua lor, care a fost una liberă la nivel național, inclusiv pentru adulți, copiii au fost nevoiți să stea în casă. Prin urmare, nu doar pandemia, ci și condițiile meteorologice au făcut ca ziua de 1 Iunie să fie marcată, și anul acesta, tot în casă, nu puțini fiind copilașii care, uitându-se pe geamul ferestrei cum plouă, ar fi dat orice să poată să alerge pe stradă și să se joace!
De fapt, invazia coronavirușilor a reușit să modifice până și bucuria jocului. A jocului afară, cu ceilalți copii. Șotronul, Pititea ori Țară, țară, vrem ostași!, dar și câte și mai câte alte jocuri ale copilăriei au devenit amintiri doar pentru părinții ori rudele copiilor care acum manevrează cu atâta ușurință telefonul mobil sau calculatorul. Iar statul în casă din cauza pandemiei a reușit, forțat, să smulgă străzii cele mai minunate daruri pe care le putea avea: râsetele și strigătele copiilor aflați la joacă! Pentru că- și orice adult poate să recunoască acest lucru – cel puțin anul trecut, când nu existau atâtea relaxări ale restricțiilor ca acum, i-au lipsit străzii mingea bătută de asfalt, cearta pe un lucru nesemnificativ, cursele cu biciclete etc. Cartierelor, nu doar străzii, le-au lipsit până și strigătele cunoscute: ”Mamă, Victor m-a bătut!”, făcute din tot rărunchii, cât să audă toți vecinii din bloc. Anul trecut, în cartiere, nu doar pe străzi, cel puțin în cele două luni de stare de urgență, când liniștea era spartă doar de anunțuri gen ”Vă rugăm, stați în casă!”, dar și de sirenele mașinilor de poliție ori ambulanțe, cea mai dureroasă lipsă a fost… gălăgia copiilor.
Iar dovada faptului că a fost așa a fost reconfirmată de ziua de ieri, ziua de 1 Iunie, când numeroase persoane – inclusiv persoane publice – au ținut să-și reamintească de copilărie postând pe siturile de socializare fotografii de pe vremea când erau beneficiari și consumatori ai bucuriei jocului.
Poate de aceea n-ar fi rău ca, nu doar de 1 Iunie, ci mai des, fiecare dintre noi să ne facem timp să ne uităm la albumul cu fotografii din vremea când eram mai mici. Nu de alta dar, așa cum spunea Antonie de Saint-Exupery, ”Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte!”.
