George Marin
Am urmărit cu mare atenție jocul Astrei în finala Cupei României. Nu pentru că ar mai fi legată de Ploiești prin altceva decât… terenul de antrenament. Astra de astăzi are rădăcinile în echipa fraților Lazăr de la Curtea de Argeș, pentru că o altă Astra se ”transformase” în Petrolul, în 2003! Am urmărit-o cu atenție pentru că se întâmplă mai rar ca o echipă retrogradată aproape pe negândite să joace finala unei competiții importante. Se va comporta ca un leu rănit? Va fi Astra o echipă resemnată?
Am urmărit cu mare atenție jocul Astrei în finala Cupei României. Să fi avut același joc și în meciul decisiv, cu Viitorul, poate că s-ar fi salvat.
Am urmărit cu mare atenție jocul Astrei în finala Cupei României. Am simțit dorința de victorie din inimile jucătorilor. Am receptat această dorință de victorie ca un urlet al vieții pe care jucătorii Astrei și-o doresc să continue știind că depind de toanele unui patron capricios. Este, totodată, un urlet către neant sau către cer pentru a nu rupe firul vieții unui club care deja a murit și a înviat de două ori.
Cuțitul invenției doctorului Guillotin este ridicat!Condamnatul îl vede și așteaptă ca să îi fie pus capul în ferestruică. Cum să nu urle viața?
