Lucian Avramescu
Se duce primăvara asta
A mai rămas din ea nițel
Cât în cel amuțit năpasta
De a spera, în van, și el.
Ce? Pomi acoperiți cu vrăbii
Zarzări ce dau cireșe coapte
Și fluturi ce se bat în săbii
Rănindu-se discret cu șoapte
Și-ar mai spera să fie vară
Până dincolo de Crăciun
Scăpând de-amarnica povară
Că piere-n lume omul bun
Nu, omul bun e tot pe-aici
Sub scoarțe de copac și-n nori
E-n Dumnezeu și în furnici
Și chiar și-n tine uneori
Se duce-n vară primăvara
Am mai bifat un anotimp
Împingi spre miezul nopții seara
Și nu mai ai de vise timp
Azi a murit de moarte bună
Așa se zice uneori
Un brav actor, țineam o lună
Cheful cu el, din zori în zori
N-aveam aceeași meserie
Dar scena ne găsea ades
Cu dramă și cu poezie
Umblând nebuni după succes
A-mbătrânit iubind tot june
Avea, spun unii, strănepoți
Dar eu, cât l-am văzut, pot spune
Era mai tânăr decât toți
S-a dus, constat și Dichiseanu,
Și-a isprăvit pe-aici povara
Dacă mai sta nițel golanu
Prindea de țâțe goală, vara
Să mori nu-i chiar mare scofală
Să-nvii, s-a întâmplat o dată
S-a dus și primăvara asta
Prea iute, prea neîntâmplată
20 mai 2021, Sângeru
