Florin Tănăsescu
Fa! Ce citeşti tu aicea? Mioriţa! Las-o! Vezi că te aşteaptă Făt-Frumos cu motorul turat! Lasă Limba română! Ok? Cască ochii… Focusează-te pe ce se-ntâmplă la poartă!
Care mamă? A Orientului?, s-a arată uimită Magdalena!
A Occidentului, fa! Nu te mai cheamă Magdalena! Numele tău e Madlena. Sau cum s-o zice. Sau cum o vrea Europa să te cheme.
(În timpul ăsta, Bemveul, cu motorul băgat într-a treia, duduia. Şoferul, plictisit, începuse să facă liniuţe. Dar nu pleca. Deştept băiat!)
N-auzi că i se-ncălzeşte motorul? Lasă-i, pe Eminescu, pe Creangă, pe Labiş, baltă! Fii în trend! Fii eroină şi dă foc…
– La benzină?
– La Biblioteca din Alexandria!
Wow, ce cultă e mama, gândeşte Magdalena. Sau – se întreabă şi ea -, cum m-o chema? Cândva mi se spunea România.
(În timpul ăsta, Bemveul, cu motorul turat, scotea fum. Cei de la protecţia mediului ziceau că nu s-a depăşit indicele de poluare. Deştepţi băieţi!)
– Mamă, cine-i boss-ul care e la volan?
– Fa, nu contează! Vezi-ţi interesul! Schimbă-ţi look-ul şi lasă naibii bigudiurile!
(În timpul ăsta, Bemveul se pierduse în ceaţă. Disperare pe Mama Dolores. Dă drumul la televizor.
Se difuza un reportaj despre o industrie pe butuci. Se vedeaua umbre / năluci de oameni pe la Copşa Mare, Copşa Mică, Zlatna, Turda… Cineva recita „Munţii noştri aur poartă…”.) Şi-a revenit în fire, femeia! A răspuns televizorului: „Şi ce dacă?”.
– Fa, e de bine! Bemveul nu-i pe butuci. Rulează tot cu viteza a treia. Iotă-l! Parchează chiar p-acilea! Aproape de prispă! Eşti gata?
– Da, mamă! Doar că nu ştiu cum să mă prezint.
– Fată, ce-ai vrea tu? Să-ţi ţin un discurs despre Istorie? Să-ţi zic „Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine…”?
– Ok, Magdalena! Pune-ţi centura de siguranţă. Demarăm spre Europa. Eu sunt şoferul Bemveului care rulează cu viteza a treia! Nu-ţi fie frică, fată!
– Şi cum mă cheamă? Mama mi-a spus Magdalena.
– România, dragă!
Pe vremuri, golanii cântau: „Magdalena, fata mea, artistă de cinema”.
Azi, alţi golani au parcat BMW-ul în prispa ţării!
