Echipele „Văii Teleajenului”: Voinţa Vărbilău

Constantin Dumitru – Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă”despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.

Despre începuturile sportului pe Valea inferioară a Teleajenului se ştie foarte puţine lucruri. Am găsit câteva „consemnări” că ar fi fost o oarecare activitate, însă neoficială. Au existat înainte de criza economică aşa zisele: „campionate de plai” – cupe. Neoficiale, fiind socotite doar ca jocuri de propagandă, nefiind mediatizate de presa sportivă. O primă încercare de afiliere la forurile centrale de la Comisia Regională – Bucureşti au avut-o cei din comuna Vărbilău, în anul 1926. Echipa purta pe atunci un nume pitoresc – „Uruguay, având conducător pe un anume „Navarone”, iar corespondent local al ziarului „Universul” era străbunicul meu, Grigore Stancu – Ureche.
Dar… dintre toate echipele de fotbal care au activat pe „Valea Slănicului”- gruparea din Vărbilău a avut cea mai rapidă ascensiune, promovând în patru ani din campionatul sătesc în elita judeţeană, fiind singura formaţie care a realizat acest pas. Echipa a cunoscut „ani de glorie” când la sfârşitul anilor ’70 l-a avut în curtea sa pe antrenorul Ferdinand Pzepolski, nimeni altul decât fostul echipier al formaţiilor CCA Bucureşti şi Petrolul Ploieşti. Acesta a reuşit- împreună cu Mişu Banu şi Puiu Grecu- să creeze în comună un adevărat cult pentru fotbal, din păcate „visurile ” unor pătimaşi suporteri din Vărbilău s-au năruit după plecarea cunoscutului antrenor şi Voinţa nu şi-a mai regăsit niciodată cadenţa de pe „vremea” lui nea „Cepi”. Dar… prima echipă de fotbal la Vărbilău a apărut în anul 1953, fiind înscrisă de profesorul Constantin Mărgăritescu pentru întrecerile din Cupa României şi primul joc oficial de fotbal disputat în comuna Vărbilău (Poiana fiind în acele timpuri comună de sine stătătoare) s-a desfăşurat duminică, 15 martie 1953 – în cadrul turului I al ”Cupei României”- între formaţiile Căminul Cultural Vărbilău şi Căminul Cultural Prăjani, terminat cu rezultatul de 2-3. Acest prim joc s-a desfăşurat pe un fost teren de fotbal din comună, pe care în trecut s-au mai desfăşurat câteva jocuri demonstrative, acesta aflându-se ”în ceair”, pe fostele pământuri deţinute de boierul satului, Constantin Filipescu. După o pauză de doi ani, sub îndrumarea aceluiaşi inimos profesor Constantin Mărgăritescu, este amenajat un nou teren de fotbal (cel actual) şi echipa este afiliată la Comisia Regională de Fotbal, sub numele de Voinţa Vărbilău. Iată componenţa primului „11” folosit la prima participare în Campionatul Raional – Teleajen, seria a II-a, denumită şi seria Slănic, ediţia 1955. Nicolae Constantin – Ion Preda, Constantin Ţîncă, Gheorghe Stroescu, Mihai Preda, Nicolae Vasile, Vasile Giurea, Nicolae Preda, Constantin Opriş, Iorgu Stroescu şi Alexandru Opriş. Primul conducător al echipei a fost cunoscutul profesor Constantin Mărgăritescu, care s-a aflat în fruntea echipei până în anul 1968, când a „pasat” microbul organizării fotbalului din localitate unui fost jucător din prima echipă a comunei, Mihai Preda zis „Puiu Grecu”. După ani buni de anonimat, echipa trece „sub aripa” restaurantului „Doi Plopi” condus de Marin Duţă (cunoscut ca Mişu Banu) şi a obţinut primele performanţe din istoria echipei. După ediţia 1975/76 a pierdut titlul de campioană teritorială în faţa echipei Victoria Olteni. Eşecul i-a ambiţionat şi mai tare pe conducătorii locali- preşedinte Ion Voicu, antrenor Mihai Preda- şi a început astfel racolarea unor jucători originari din comună, dar care evolua la alte echipe din zonă (Ion Giurea, Ion Vişan, Ştefan Grigore) şi Voinţa Vărbilău a reeditat performanţa din sezonul anterior. După ce a învins pe Luceafărul Drajna în finala pentru titlul de campioană teritorială (1977), a participat la turneul final pentru promovare în Campionatul Judeţean, Categoria a II-a valorică. Voinţa Vărbilău a obţinut în urma barajului promovarea în eşalonul superior, având următorul lot de jucători: Iulian Geangu, Răducu, Ion Luncă, Vasile Simion, Ștefan Țîncă, Gheorghe Ghiţă, Aurelian Stancu, Gheorghe Manolescu, Nicolae Dungeanu, Adrian Tudoroiu, Jean Marinescu, Constantin Luncă (Gulie), Constantin Holtei, Ion Stama, Adrian Ioan, Petre (Puiu) Costescu, Ion Vişan, Ion Giurea, Ştefan Grigore, Ion Stanciu, Marian Preda, Gheorghe Şerbănică, Lucian Ştefan, Aurel Preda şi Ion Savu (Ceapă). Antrenor – delegat Ion Ioniță. În următoarea perioadă lotul a fost completat cu alţi jucători talentaţi din zonă, Mihai Nicolae (Breazu), Viorel Marin ş.a. şi, sub conducerea antrenorului Ferdinand Pzepolski, a reuşit cea mai bună performanţă din istoria echipei- promovarea pe prima scenă între formaţiile de „elită” ale fotbalului judeţean (1981). Timp de două sezoane, pe terenul „Voinţa” multe echipe s-au înclinat în faţa trupei condusă de „Feri Pzepolski”, dar a urmat şi decăderea după plecarea cunoscutului antrenor. Noii veniţi în locul său (Nicolae Dumitrescu, Marian Preda, Aurel Preda şi Gheorghe Şerbănică) n-au putut evita declinul. După ce Voinţa a devenit echipa satelit a metalurgiştilor din Plopeni- sau Metalul „Dumitrescu II” după cum mai era cunoscută- echipa ce a avut ani buni în „rodaj” tinerii juniori din pepiniera Plopeniului a creat iluzii localnicilor şi în cele din urmă „visul” lui „Mişu Banu” de a crea o formaţie tânără şi redutabilă cu care să poată ataca promovarea în campionatul republican, Divizia C, s-a năruit. Vara lui 1991 a adus un nou succes al echipei Voinţa, fiind „cap de serie” în Campionatul Judeţean, Categoria a II-a, seria Vălenii de Munte şi obţinând promovarea în Liga I – judeţeană (nou înfiinţată). Performanţa a fost realizată de antrenorul Ion Aurel Stanciu, iar din conducerea administrativă au făcut parte: Lucian Ştefan – preşedinte, Mihai Preda – vicepreşedinte. Din lotul de jucători folosit în această ediţie, au făcut parte: Constantin Gortoescu, Constantinescu – Constantin Arvunescu, Marius Boca, Eugen Boghici, Gheorghe Gorneanu, Ionuţ Duţă, Ştefan Jugănaru, Vasile Tudor, Vasile Frînculescu, Marian Preda, Daniel Adrian Niţu, Alexandru Pîrvu, Vasile Ungureanu, Gheorghe Dumitru (Antenu), Toni Daniel Pătraşcu, Constantin Drăghici şi Ion Crăciunoiu. Înainte de startul ediţiei 1994/95, Voinţa avea următoarea structură organizatorică: Ion Opriş – preşedinte de onoare, Cristian Bogdan – preşedinte asociaţie, Ion Voicu – vicepreşedinte, Lucian Ştefan – secretar, Viorel Marin şi Ionuţ Duţă – antrenori. Din lotul de jucători care au participat la întrecerile din Liga I – judeţeană, au făcut parte: Cătălin Gortoescu, Vasile Ungureanu, Sorin Ion, Aurel Duţă, Cosmin Ionuţ Duţă, Ştefan Jugănaru, Gabriel Dan, Constantin Preda, Marian Preda, Aurel Preda, Cristian Alionte, Ion Opriş, Marius Neagu, Eugen Ionică, Niţă Limbrich, Emil Mihai Moldoveanu, Adrian Daniel Niţu, Sorin Stănică, Marius Mihai, Paul Opriş, Cătălin Geangu, Vasile Tudor, Bogdan Iliescu şi Valentin Buricescu. Ultimul ”baraj” susținut de echipa Voința a fost la 28 iunie 2008 la Vălenii de Munte, când a întâlnit Unirea Tricolor Lipănești într-un joc pentru menținerea în Liga B – Prahova. În acest joc au evoluat următorii jucători: Mihai Constantin Luncă – Irinel Alexandru Preda, Mădălin Cercel, Bogdan Gabriel Iliescu (cpt), Nicolae Gață, Ovidiu Radu, Ionuț Preda, Constantin Zamfir, Bogdănel Marius Chivu, Cristian Opriș, Constantin Radu, Mădălin Luncă, Ion Adrian Mărgean, Eugen Enache. Voința Vărbilău a susținut în decursul existenței sale patru baraje, două pentru ”titlul teritorial”, unul pentru promovare și unul de menținere, culorile tradiţionale ale echipei sunt: roşu-albastru, iar stadionul „Voinţa” are o capacitate de 400 locuri. La ultima ediție desfășurată (2019/20), Voința Vărbilău a obținut dreptul de a evolua din nou pe prima scenă a fotbalului prahovean ,după o pauză de 38 de ani.