George Marin
Titlul a fost inspirat de faptul că Chesneau, portarul franțuz al Chiajnei, strigă în limba română „eu!” atunci când își atenționează colegii că vrea să intervină la balon. Nu strigă „moi!”. Adică, „eu”, în limba lui. Ce înseamnă vorbele din titlu? Nu trebuie să știi limba franceză ca să înțelegi traducerea. Am dat, din nou, bună ziua tristeții de a vedea o nouă înfrângere pe teren propriu. Pentru a câta oară?
Titlul a mai fost inspirat și dintr-o oarecare analogie cu evenimentele care se petrec în opera romancierei, franțuzoaică, desigur, Françoise Sagan. Un roman care se cheamă chiar așa „Bonjour tristesse”, dar care nu se ocupă de fotbal. Ar fi fost culmea să se ocupe de fotbal! Nu, romanul tratează o poveste amorală. De unde analogia cu meciul Petrolului? M-am ferit să o spun, dar trebuie să o fac. Mi se pare amoral ca, în continuare, din partea unora cu salarii bune să nu vedem pe teren acea dăruire care să ne facă să înțelegem că 
adversarul este mai bun ca noi. Sau, dacă aceia din teren sunt încredințați ei înșiși că au ajuns storși de energie luptând pentru echipă, înseamnă că limitele sunt acelea etalate pe teren și nu există posibilități de progres. Cum spune o lege a lui Murphy (ah, cât de amar este comicul care zace în „legile” acestea!…), fiecare se ridică la limita maximă a incompetenței sale. Desigur, sunt cazuri și cazuri, dar cum echipa trebuie tratată ca un tot unitar, suferă cei la care se vede dorința adevărată de a lupta, cei care sunt trași în urmă de ceilalți cărora nu le pasă de altceva decât de minima lor satisfacție.Cum remediem imposibilitatea de a progresa, prin ce metodă? Selecție naturală, ar zice Darwin, naturalistul.
Că adversarul a fost mai slab ca noi, deși am pierdut, asta s-a văzut, dacă judecăm după timpul de joc petrecut în terenul advers. Că am făcut un ușor progres față de „epoca Moldovan”, pe lângă veșnicele învăluiri și centrări, cu precădere din stânga, încercând să facem și acțiuni pornite din zona centrală și cu direcție verticală spre poartă, s-a văzut și asta. Am și reușit câteva acțiuni frontale, unele chiar finalizate, mărind rata de acțiuni totale finalizate, una, totuși, global, mică. Asta până când zona centrală ne-a fost blocată. Iar noi nu am avut acolo un om care să poată pătrunde frontal, în dribling, și nici oameni cu o viteză mai mare, de joc și de reacție, în linia de mijlocași defensivi pentru a putea spera la recuperare în cazul unui dribling frontal eșuat. De câteva ori, Vajushi a mai intrat în centru, șutul său lovind bara o dată. Și Bratu a mai încercat după pauză. Dar, când Claudiu Niculescu a „închis” mijlocul terenului cu modificările făcute după nici o jumătate de oră, nu ne-a rămas nimic altceva decât să revenim la învăluiri și centrări. Cu excepția cornerelor, unde participam și cu fundașii centrali, la toate centrările trimise în timpul jocului am avut doar doi sau trei jucători contra cinci sau șase adversari, la care trebuie adăugat la număr și portarul. Multe acțiuni au fost duse cu participare redusă, având mulți oameni rămași destul de departe în spatele purtătorului de balon, fără posibilitatea susținerii eficiente a acestuia. Mă rog, or fi fost oamenii obosiți, sau a năvălit peste ei spleen-ul, cum zic și franțuzii și englezii. Adică plictiseala, ca să fim eleganți în exprimare. Noi, românii, ne ascundem folosind expresia „astenie de primăvară”. Veți spune că sunt prea dur dacă nu iau în considerație ocaziile ratate, care sunt, totuși, ale noastre, create de echipă. Poate că da, sunt prea dur! Dar dacă reiau filmul meciului, constat că ocaziile care ne-ar fi putut aduce golul – și care ne pot trimite acum să discutăm de o situație contrafactuală, de genul „ce-ar fi fost dacă…” – au fost prezente în primele 20 sau 25 de minute.
Așadar, iarăși am dat bună ziua tristeții de a vedea Petrolul înfrânt încă o dată pe teren propriu. Asta ne-a rămas de făcut la finalul meciului cu Chiajna, pentru că promovării demult îi spusesem „adio promisiune”. Cum ciclul vieții se reia, cu siguranță că vom asista cât de curând, nu mai departe de noua ediție a Ligii a doua, la un nou „bonjour promesse”. Căci, pe lumea aceasta, nu există nimic care să nu înceapă cu o promisiune. Mai ales în fotbal. Mai ales dacă, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, se va mai schimba ceva pe la club și pe la echipă. Și sperăm să fie cu folos, dacă va fi să fie. Pentru că, tot caragialește vorbind, avem și noi faliții noștri. Deloc puțini…
Liga 2 – Play-Out, Grupa B – Meciurile Etapei 2
CS Aerostar Bacău 0 – 2
CS Muncitoresc Reșița
Unirea 04 Slobozia 3 – 1
Viitorul Pandurii Tg. Jiu
FC Petrolul Ploieşti 0 – 1
Concordia Chiajna
Gloria Buzău a stat
Clasament Etapa 2
Loc Echipa M V E I Gol Pct
1. FC Petrolul Ploieşti 2 1 0 1 1-1 34
2. ACS Viitorul Pandurii Tg. Jiu 2 0 0 2 3-7 32
3. SCM Gloria Buzău 1 1 0 0 4-2 29
4. CS Concordia Chiajna 2 1 1 0 2-1 28
5. AFC Unirea 04 Slobozia 2 1 1 0 4-2 23
6. CSM Reșița 2 1 0 1 2-1 22
7. CS Aerostar Bacău 1 0 0 1 0-2 10
Meciurile Etapei 3, miercuri, 14 aprilie, ora 17,00
Gloria Buzău – Unirea Slobozia
Concordia Chiajna – Aerostar Bacău
Viitorul Pandurii – Petrolul, amânat
CSM Reșița – stă
