Nicoleta Dumitrescu
Greva de ieri de la București, de la metrou, arată multe. Arată cine sunt de fapt liderii de sindicat, dar mai ales ce putere au. Pentru ei, nu neapărat pentru membrii sindicatului pe care îl conduc. Cel puţin asta a fost una dintre concluziile de ieri, când multe voci, venite atât dinspre autorităţi, inclusiv guvernamentale, cât și dinspre călătorii care zilnic circulă cu metroul, au spus că protestul a fost o acţiune ilegală.
În plus şi una imorală chiar, având în vedere faptul că greva a avut loc la o zi după ce conducerea Metrorex a dat ca termen limită data de 2 aprilie pentru eliberarea spaţiilor comerciale de la metrou, administrate de firma sindicatului. ”O acţiune ilegală, un fost deputat, care vede că îi dispar sinecurile, face un protest ilegal”, a ţinut să declare premierul, unul dintre primarii de sector din București fiind mai tranșant, spunând că un întreg oraș a avut de suferit din cauza faptului că șefii de sindicat nu mai pot face și ei… un ban cinstit de pe urma Metrorex, totul fiind pentru… cașcaval.
Adevărul este că ultimii ani, adică ultimii zeci de ani, au creat prilejul ca, în anumite sectoare, să se înșurubeze unele persoane care s-au transformat în lideri de sindicat aproape pe vecie. Guralivi, nevoie mare, au știut bine că afișarea într-un astfel de post poate aduce numai foloase, mai ales în nume propriu. Bazându-se pe faptul că au știut când și cum să agite steagurile, spre satisfacţia membrilor de sindicat, în paralel, au știut cum să-și creeze propriile poteci pe care să meargă doar ei, iar dacă se poate, și pe termen lung.
Iar realitatea a demonstrat că în unele cazuri chiar așa a fost, a sta la aceeași masă, chipurile a dialogului, cu mai-marii, care trebuie înduplecaţi să accepte măcar o parte dintre revendicări, fiind considerat un privilegiu care s-a transformat ulterior într-un drept, inclusiv dreptul de a beneficia de alte și alte favoruri, în nume propriu. Așa s-a ajuns la încrengăturile în care un lider de sindicat, așa cum este cel de la metrou, să administreze spaţii publice și să aibă parte, de pe urma lor, de milioane de lei bune, în condiţiile în care compania Metrorex cere în fiecare an bani de la stat. Iar această situaţie – care cu siguranţă că nu este singulară – a ieșit la suprafaţă după 20 de ani de încremenire în a avea privilegii, după ce noii miniștri au ţinut să schimbe foaia.
Privind în urmă, sunt destule cazurile de lideri de sindicat care, tot ca rezultat al faptului că au stat la masă cu mai-marii, s-au pricopsit cu nominalizarea pe liste, o dată la patru ani, pe listele de candidaţi pentru funcţia de consilieri locali sau judeţeni, ori pe lista de parlamentari, astfel încât vocea sindicaliștilor să poată fi auzită și de la tribuna Camerei Deputaţilor ori a Senatului!!!
Din păcate, funcţiile bine retribuite, care necesită muncă minimă sau deloc, au fost mereu la modă în cazul acelora care au știu să se strecoare, fiind destul de alunecoși, printre care și șefii de la sindicate. S-au dat cu binișorul pe lângă alţi șefi, de la partid, și, șoptindu-le la ureche că voturile, la alegeri, au fost aduse și cu sprijinul lor, au considerat apoi că au tot dreptul să jinduiască și la bucăţile de cașcaval, când a fost vorba de împărţit putere și funcţii. Iar unii dintre ei chiar au primit bucăţile de cașcaval promise și au ţinut bine de foame, dovadă modul în care se reacţionează atunci când le pierd! După zeci de ani când sinecura a funcţionat la mare artă, ar fi cazul ca astfel de practici să fie date uitării. Însă, deși au intenţia să facă unele transformări, pe ici pe colo, cei de acum, de la guvernare, au tendinţa de a-i promova și ei pe unii care, având tot gura mare, se cred îndreptăţiţi să primească și ei o porţie pentru că, la un moment dat, au stat la aceeași masă cu șefii cei mari. De la partid și nu numai!
