Aristotel Bunescu
Motto: ,,Cea mai mare păcălită de pe pământul acesta va rămâne mereu… Naivitatea”.
Balzac
Să lămurim prima dată termenii.
A păcăli înseamnă a induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară.
Păcălitul sunt eu, semnatarul acestor umile rânduri. Păcălitul este tot omul care citește Ziarul Prahova. Sunt oamenii din familia noastră, prietenii, amicii, indiferenții, cârcotașii, dușmanii, toți ceilalți bipezi din România.
Păcălitorii sunt principalii locatari de la palate. Marele Werner de la Palatul Cotroceni și Mâțu – Câțu de la Palatul Victoria. Când se va termina al doilea mandat de cinci ani al Marelui Werner, adică tocmai în decembrie 2024, locul de președinte o să fie preluat chiar de Mâțu – Câțu. Logica este următoarea și a fost demonstrată de un comentator fin. Marele Werner vrea să fie comparat un unul mult mai slab ca el, nu numai în performanțe politice, dar chiar și în vorbire. În 2025, chibiții din piața de legume și fructe, dacă va fi deschisă în aer liber, din cauza valului 35 pandemic, vor comenta în șoaptă. Mult mai bun era Werner, măcar rostea cuvintele întregi. Auzeai toate silabele și nu mânca literele pe pâine proaspătă.
Dar iată și câteva amintiri în contextul păcălelii…
Când eram puști cu părul mare, mă dădeam în vânt după jocul Păcălici. Este un joc ce poate fi jucat în 2-6 prichindei. Pachetul de joc conţine 33 de cartonaşe dintre care 16 sunt perechi, reprezentând coloratele costume naţionale ale diverselor popoare, iar un singur cartonaş îl reprezintă pe Păcălici. Cine rămânea cu Păcălici în mână pierdea, primea o pedeapsă. Distracția continua așa la nesfârșit.
După decenii, văd stupefiat că toată lumea, mai puțin liderii celor două palate și alți căpătuiți, are în mână câte o carte pe care scrie mare PĂCĂLICI!
Alta. În deceniul opt al secolului trecut, a rulat pe marile ecranele din România, cu deplin succes, pelicula intitulată ,,Păcală”. O comedie din anul 1974 regizată de Geo Saizescu. Personajul principal al filmului este Păcală, interpretat de actorul Sebastian Papaiani. Păcală este eroul snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa. Da, dar ce ne facem, că ne dispar, treptat, treptat și umorul și istețimea în aceste timpuri pandemice. Filmul a avut și o continuare ,,Păcală se întoarce”, tot cu regretatul Sebastian Papaiani în rolul principal. Seria a doua a filmului are pe ecran peste trei decenii de la prima serie.
În mod sigur, autoritățile ne doresc pe fiecare dintre noi interpretul ideal pentru un alt personaj, prieten cu Păcală. Este vorba de …Tândală. Numele său provine din verbul a tândăli – cu sensul de a pierde vremea fără a face nimic bun sau a lucra încet și cu lene. Substantivul tândală semnifică un om care nu este bun de nimic, care lucrează fără niciun rost sau care își pierde vremea umblând aiurea. Un fel de ,,taie frunză la câini”. Păi Tândală suntem toți deoarece nu punem în aplicare instrumentele pentru schimbarea celor doi locuitori ai palatelor. Adică, suspendarea și moțiunea de cenzură. În acest sens, opoziția politică ar trebui să fie mult mai combativă. A trecut vremea moțiunilor simple. Au fost deja depuse trei contra miniștrilor de la economie, sănătate și agricultură.
În ultimul moment, Marcel Ciolacu a anunțat că va depune o moțiune de cenzură chiar în actuala sesiune parlamentară. Ar fi un bun prilej să scăpăm de guvernarea de Centru Dreapta. Una toxică, unde nu se discută de curentul ideologic de Centru, ci de faptul că în centru se află cardul cât mai plin, de dă pe afară, interesul care poartă fesul, dar și satisfacerea clientelei politice cu tot felul de posturi cât mai gras plătite. Dar sunt și posturi neplătite, stimați cititori ai ziarului. M-a amuzat teribil apariția funcției de consilier onorific inventată de curând. Cine sunteți ? Consilierul ministrului, consilierul primarului. Wauu! Consilier, spune interlocutorul. Gata, vă dați seama cum se schimbă statutul într-o clipă? Mai face omul și cărți de vizită.
Partidele de la guvernare, când sunt întrebate ce e asta, răspund senine, nu înseamnă nimic că nu e un post remunerat. Da, nu este plătit, dar o posibilitate lesnicioasă pentru traficul de influență este, în mod evident.
Păcăleala de mâine, de 1 aprilie, este un obicei vechi la noi, românii dovedind mereu mare ingeniozitate în a se păcăli unii pe alții.
Acum păcălitorii au fost și ei păcăliți. Nu numai la noi, ci în toată lumea. Se pare că pandemia a fost, este și va mai fi , pe alocuri, şi o mare păcăleală. Nu uităm desigur că perioada asta ne-a costat și vieți omenești, dar în spatele acestui grav fenomen se ascunde şi altceva. Sunt prea multe întrebări fără răspuns care ne pun pe gânduri. Mai sunt unele încercări, ale celor mai curajoși, care demască niște aspecte și legături neștiute.
Termin cu ce am început. Cu naivitatea evocată de Balzac. Să părăsim naivitatea, stimați cititori, să credem în forțele schimbării!
