Procurorul Liviu Tudose, unul dintre cei mai respectaţi magistraţi din judeţul Prahova, este dovada vie a faptului că presiunile şi umilinţele la care sunt supuse persoanele „incomode” pot să continue chiar şi după o sentinţă de achitare, potrivit ph-online.ro.
Victimă a sistemului corupt de justiţie, Tudose a simţit pe propria piele cum libertatea individului poate depinde de mintea şi acţiunile unui procuror smintit sau răzbunător. În urma unor înscenări halucinante, denumite dosare penale, pe care Mircea Negulescu „Portocală” i le-a făcut în vremea când „paradea” la DNA Ploieşti sub conducerea lui Lucian Onea, Liviu Tudose a avut de îndurat nu doar tortura psihică, ci şi umilinţe fizice şi încălcări ale drepturilor fundamentale, cât timp a stat în arest.
Probe false, declaraţii mincinoase sau fapte inventate sunt ingredientele pe care Negulescu şi alţii ca el le-au brevetat în cursul aşa-zisei urmăriri penale şi care au înlocuit procedurile judiciare conforme cu legea. Din păcate, victimele abuzurilor procurorilor corupţi sau răzbunători nu beneficiază de atenţia presei şi nu aduc „audienţa” pe care o are, de exemplu, defilarea oamenilor în cătuşe, astfel că poveştile şi traumele lor rămân neauzite.
Asta s-a întâmplat şi astăzi (n.n. – joi), când Liviu Tudose a vrut să vorbească despre experienţa sa cu procurorii corupti şi despre cum aceste abuzuri ar putea deveni de domeniul trecutului dacă ar exista o răspundere reală a magistraţilor. Lui Tudose i-a fost tăiat microfonul în timp ce povestea ilegalităţile „paraditorului Portocală” şi nu a mai apucat să vină cu argumente pentru menţinerea activităţii SIIJ.
Reamintim că Liviu Tudose şi-a găsit, după mult timp, dreptatea şi a fost achitat. Traumele, însă, vor rămâne pentru tot restul vieţii.
Iată mărturia făcută azi (n.n. – joi) de Tudose, pe Facebook:
„Mă văd nevoit să ies din nou în spațiul public pentru a da câteva lămuriri în legătură cu prezența mea de astăzi, la ședința Comisiei juridice, disciplină și imunități în care a fost dezbătut proiectul de desființare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.
Am avut calitatea de invitat și scopul prezenței mele l-am identificat a fi, încă o data, acela de a aduce în atenția acestei comisii inimaginabilele abuzuri la care, eu în particular, dar și alți magistraţi am fost supuși, în cursul anilor trecuți, de către procurorii DNA.
Pentru că în presă s-a preluat doar o parte din ceea ce s-a întâmplat astăzi, respectiv doar faptul că nu am fost lăsat să vorbesc, lucru parțial adevărat, se impun următoarele precizări:
După intervenția eficientă, verticală și extrem de profesionistă, așa cum ne-au obișnuit, a reprezentantelor asociațiilor profesionale UNJR, AMR, AJADO și APR, m-am înscris la cuvânt, motivat și mai mult de afirmația nereală a președintelui Comisiei, deputatul USR-Plus Badea Mihai Alexandru, în sensul că „abuzurile au fost cazuri izolate”.
În acest context, ministrul justiției, Ion Stelian, a ridicat problema calității mele și a faptului că nu ar fi conform Regulamentului să iau cuvântul, putând doar să asist la dezbateri.
Am replicat că îmi justific pe deplin calitatea, ca fost magistrat, acum pensionat, dar și fost inculpat, „grație” abuzurilor procurorilor DNA.
De asemenea, l-am întrebat pe domnul ministru dacă nu cumva nu mă lasă să vorbesc de teama de ce-aș putea să spun. Evident, nu a răspuns.
După intervenția unor alți membri ai comisiei, am fost lăsat să vorbesc, dar mi s-a cerut să nu relatez nimic despre speța mea concretă, ci despre desființarea SIIJ.
Am replicat atunci că nu voi putea să fac o disociere între cele două aspecte, pentru că am venit să vorbesc din perspectiva propriei experiențe, iar rolul prezenței mele este acela de a lupta prin orice mijloace pentru ca aceste abominații să nu se repete în viitor.
Profitând de contextul în care am fost lăsat, totuși, să vorbesc, într-o adevărată „cursă contra cronometru”, am încercat să spun cât de mult din ceea ce îmi propusesem, fiind conștient că îmi va fi tăiat microfonul, căci asta este modalitatea în care, în România anului 2021, se respectă dreptul fundamental la libertatea cuvântului.
Am vorbit despre modul incalificabil în care mi-a fost fabricat dosarul penal, despre abuzurile abominabile, despre încălcarea celor mai elementare drepturi procesuale, despre probe fabricate, despre modul în care procurorii încalcă procedura, sub „umbrela” unor circulare aflate în afara legii și venite din vârful structurii DNA, despre condițiile din arest și tortura la care am fost supus.
În tot acest timp, vicepreședintele Comisiei, tot de la USR, încerca să deturneze discursul meu de la aspectele concrete privitoare la dosarul meu.
Am mai spus și faptul că desființarea SIIJ are ca unic scop încercarea de a se acoperi mizeriile și abuzurile comise și de a se evita tragerea la răspundere penală a celor vinovați.
În momentul în care am încercat să ofer și mai multe amănunte și referiri concrete la nelegalitățile cărora am fost victimă, mi-a fost tăiat microfonul, în încercarea disperata de a nu mă face auzit și mai mult de către reprezentanții presei, aflați în sală.
Nu este aici contextul în care să povestesc despre nivelul incalificabil al dialogului, contrelor și non-argumentelor în jurul cărora se poartă o discuție într-o asemenea comisie care ar trebui să fie un „filtru” de legalitate și de constituționalitate.
Închei prin a transmite domnilor parlamentari că, deși azi mi-au oprit cuvântul în aceasta manieră aproape infantilă, nu vor putea sa îmi închidă nici gura, nici să-mi șteargă
amintirile dureroase și nici să mă oprească să gândesc.
Şi asta pentru că, în toți acești ani, singura mea faptă culpabilă a fost aceea să tac, în timp ce prea puțini au vorbit. Pentru că am gândit, ca și mulți dintre voi, că ,,mie nu mi se poate întâmpla”…”.
