George Marin

Profesorul Pusztai, profesor de matematică fiind încă de când mai juca fotbal la Gaz Metan, a calculat șansele pentru calificarea echipei sale, Dunărea Călărași, în play-off – ul Ligii a II-a folosind binomul lui Newton. Așa a declarat el. I-a dat „cu îngrijorare” dacă nu obține victoria. Ca o paranteză fie spus, nouă ne-a dat „spre zero absolut” calculând de-a dreptul șansele Petrolului la play-off, fără niciun binom, fără nimic, doar din ochi, doar citind lista meciurilor din ultima rundă a sezonului regulat.
Din câte îmi amintesc de la cursurile de matematică, în dezvoltarea binomului lui Newton apar combinări ”de m luate câte n”. Aș fi fost tare curios să văd ce ar fi dat aplicând binomul lui Newton în calculul șanselor echipei României în meciul cu Germania, mai ales că, în acest caz, ar fi un pic diferit, în sensul că nu mai pot fi luate în calcul combinări, sau combinații – limba română este destul de generoasă în a oferi variante cu înțelesuri mai mult sau mai puțin comune – așa cum se poate aplica pentru campionatul nostru intern, de la prima și până la cea mai de jos ligă. Dificil de spus, pentru că trebuia introdusă o variabilă care cu greu poate fi cuantificată și care se numește „câtegolurivornemțiisădea”. În general, această variabilă are valoarea „câte pot ei”. Oricum, șansele noastre duceau spre zero pentru că ia ghiciți cu ce idee s-a intrat pe teren? Dacă însuși căpitanul echipei noastre declară imediat după meci „Am scăpat bine!”, vă dați seama cu câtă speranță s-a intrat pe teren…
De acord, greu de prezis la ce procent se ridică șansele noastre înainte de meci. Pentru că trebuie să iei în calcul că venerabilul Chiricheș greșește cam des și cu urmări neplăcute, că onorabilul Camora îi dă adversarului drum liber spre poarta proprie cam o dată pe meci – ceea ce pentru nemți a fost suficient să înscrie golul „cu care am scăpat ieftin” – că Stanciu este ținut într-o poziție prea retrasă față de posibilitățile sale tehnice, că mulți de-ai noștri sunt sub potențialul lor adevărat (nu sunt în formă, se spune cifrat), că unii sunt forțați (sper să nu fie cazul de aplicat „formula Ioan Andone”, adică „vopsiți”), că unii nu se potrivesc în anumite meciuri, că nemții – chiar dacă nu toți sunt nemți-nemți – nu te lasă să respiri, trei sau chiar patru fiind aproape de al nostru care avea balonul, că ei se mulțumesc cu 1-0 la pauză. Că Löw nu se mulțumește cu puțin – doar a văzut multe – și i-a cam muștruluit la vestiar. MeineHerren, ne trebuie și un al doilea gol. 1-0 este gefährlich!Periculos! Scapă unul prin minutul 89, la 1-0, și atunci ce facem? Atenție mare! Achtung!Că era cât pe ce să se întâmple chiar la final dacă Stanciu nu ar fi fost egoist, dând un gol turcesc în loc să îi centreze lui Pușcaș. Asta după ce nemții ne-au asaltat mai bine de un sfert de oră după pauză, având vreo cinci mari situații, majoritatea rezolvate de Niță. Destul de multe de introdus în ecuație, nu-i așa?
Toate acestea fac matematica superioară a unui meci foarte complicată. De aceea, propun o trecere rapidă la algebră, aceea cu plus și minus, de care cred că își amintește toată lumea. Este mai simplă. Așadar, fiecare, cu plus și minus. Niță: plus, plus, plus. Bravo lui! Ovidiu Popescu: a jucat simplu, și-a știut lungul nasului. Câteva poziționări mai anapoda. Balanța este în echilibru, dar bate nițeluș de tot spre plus. Pentru încurajare. Chiricheș: minus măricel. Nu mai e ce a fost la tinerețe. Toșca: un plus mic, pentru că a jucat pe două posturi. Burcă: o balanță neutră. Camora: cel mai clar minus. Unul mare! Stanciu: un plusuleț, pentru că nu aceea este poziția confortabilă pentru el și pentru echipă, și un minus pentru modul în care a jucat situația de gol din final. Marin: plusuleț pentru efort. Hagi: minus. A stat cam mult pe teren. Tănase: minus mai mare decât al lui Hagi. Mihăilă: plus pentru efort (păcat de situația lui din minutul 12, la 0-0, nefinalizată cu succes!), minus la capitolul experiență. Dar va crește. Keșerü: minus. Pușcaș: plus față de meciul cu Macedonia de Nord. Cu nemții, doar un plusuleț. Man: balanță neutră. Maxim: mai degrabă spre minus. Cicâldău: plusuleț. El ar putea fi clasificat în categoria „după război…”.
Să facem totalul: fără Niță, adunăm mai multe minusuri decât plusuri în meciul acesta contra nemților. Așteptăm contrabalansarea către un plus global la Erevan. Sper să nu se transpună în realitate bancuri de genul „Cum poate câștiga România la Erevan?”. La care Radio Erevan să răspundă „Armenii să meargă la București, crezând că meciul se joacă acolo”.