Nicoleta Dumitrescu
După cum a pornit, 2021 nu pare să fie diferit față de 2020. Coronavirușii nu par că dau semne de oboseală, noile tulpine, mai contagioase, după cum spun specialiștii în materie, luându-și zborul prin lume precum puful păpădiilor dus de vânt. Este, în continuare, multă neîncredere, binele mult așteptat fiind adesea umbrit de câte un eveniment care reușește să întoarcă brutal speranța în normalitate cu fața către o realitate urâtă și sumbră care s-a considerat a fi depășită.
Numai că nu este deloc așa. Când nu se așteaptă nimeni, durerea lucrurilor care nu au fost bine făcute la timp și au fost cusute cu ață albă găsește câte un punct nevralgic prin care să se strecoare, suficient pentru a ieșit la suprafață și s-o audă toată lumea. Degeaba se încearcă, în acel moment, inclusiv după, să se facă și mai mult zgomot, în ideea de a se acoperi țipătul care se aude de acolo unde s-au închis ochii ori s-a mers pe principiul ”merge și așa”. Chit că unii și-au acoperit urechile, acesta a rămas întipărit în memoria auditivă a celor mulți, cei care de mai bine de 30 de ani încoace așteaptă mult promisa schimbare în bine.
Tragedia de la Institutul ”Matei Balș”, unul considerat de top în ceea ce privește asistența sanitară, mai ales prin specialiștii care lucrează acolo, a demonstrat însă ce multe nu s-au făcut în țara asta, în ciuda promisiunilor. Prin cel de-al doilea incendiu izbucnit pe timp de pandemie într-un salon unde erau tratați bolnavii de coronavirus a ieșit din nou la iveală că, de fapt, aceste evenimente nedorite apar deoarece clădirile spitalelor sunt vechi și subdimensionate față de cerințele actului medical de astăzi, așa cum sunt, de altfel, și șoselele, pe care nu mai au loc mașinile de multe ce sunt!
Pe de altă parte, de când s-a înregistrat noul incident, soldat cu tot mai multe victime, politicienii nu mai contenesc să arunce vina unii asupra altora, sunt scotocite sertarele pentru a fi scoase rapoartele cu vechile nereguli constatate ori inițiative legislative considerate salvatoare cu mult timp în urmă. Însă, așa se întâmplă când se dorește să fie găsite scuze, de vină fiind, întotdeauna, alții! Numai că acei alții au fost întotdeauna aceiași, pentru că nu este minister sau eșalon doi sau trei în care să nu fi rămas plantat politicieni vechi, continuitatea în activitate fiind asigurată prin transferul de la un partid la altul, liderii formațiunilor știind foarte bine acest lucru, întrucât, se cunoaşte, doar cu susținerea lor se face o numire sau alta pe funcții!
Pe de altă parte, prima sesiune parlamentară ordinară a anului 2021, începută luni, a oferit prilejul celor din opoziție să ceară demisia celui aflat acum la conducerea Ministerului Sănătății. Strategia nu este nouă, de fiecare dată când se întâmplă ceva grav vina picând pe cel care este acum în funcție, ca și când s-ar fi șters cu buretele tot ceea ce n-a mers bine pe vremea când unul de-al lor, de la partid, ocupa același scaun. S-a uitat că multe dintre problemele Sănătății au rămas nerezolvate, că multe dintre spitale nu aveau nici atunci autorizație de funcționare, iar promisele noi unități sanitare au rămas simple promisiuni pe hârtie. Acum, pentru că s-a schimbat guvernarea, promisiunile o iau de la capăt. S-a anunțat că noul ministru al Sănătății dorește să facă reformă în sistem, că este nevoie de oameni competenți pe funcții, indiferent cât va deranja această ”schimbare de paradigmă”.
Problema este că, o dată la patru ani, sau de fiecare dată când vine un nou ministru, nu doar la Sănătate, ci și în alte domenii considerate cheie, primul lucru care se promite este reforma. Numai că reforma nu se poate face din vorbe și punând planuri pompoase doar pe hârtie. Pasul înainte se face mișcând cu adevărat ceva, schimbarea de paradigmă putându-se să se vadă, ca urmare, numai după ce se va anunța că va începe construcția de noi spitale. Numai că, după cum se vede, bugetul de stat pe anul acesta continuă să fie tot la stadiul de proiect. Și asta din cauza faptului că la mijloc este tot politica, și în acest caz, al bugetului, fiind vorba despre negociere. Negocierea fondurilor pentru fiecare minister în parte, a cărui paradigmă nu se dorește să fie schimbată, din păcate!
