Florin Tănăsescu
Oamenii se trezeau cu noaptea-n cap. Mergeau să cumpere vopsea de colorat dimineaţa, ziua, viaţa. Unii cărau peturi, alţii borcane. Câţiva, care nu aruncaseră la gunoi trecutul, aveau sifoane cu capsule. Se reîncărcau, cândva. Se reîncarcă şi acum… Câteva femei văduvite de bucuria vieţii aveau găleţi purtate pe umeri de cobiliţă. Cumpăna vieţii. Cumpăna destinului lor. Şi al unui popor.
– Bună dimineaţa! Cum va fi viaţa?
– Depinde cum ne-o facem, a zis cineva.
– Nu-i aşa, l-au contrazis mulţi! Depinde ce primim. Să zicem „Bogdaproste!”.
Traficanţii zorilor, care livrau granule diluabile în apa rece pentru vopsit dimineaţa, ziua şi viaţa, au cerut mai multă disciplină! Reprezentantul lor pe acest pământ a zis că se va da „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”. Unora le era cunoscută fraza. Au intrat la idei. Altora, care n-au învăţat nimic, le surâdeau promisiunile.
Agheasma zorilor se dădea din butoaie aduse cu avionul de la Berlin, Roma, Londra, Zurich şi, fireşte, de la Paris.
– Ce culori aveţi, dacă nu vă supăraţi?
– Nu ne supărăm noi pe un popor ascultător! Am avut cândva roşu. S-a vărsat… Avem şi culoare în curs de lichidare – galbenă. Nimic n-a mai rămas din albastru. Noi vă recomandăm, ca înlocuitor la toate astea trei culori, Verdele de Paris!
– E bun?
– Şi-ncă cum ! Pour le connaisseurs – scuzaţi, pentru cunoscători – cândva, berea la sticlă de culoare verde era cea mai bună. Se vedea la vie en rose prin ea. Chiar li se părea că Turnul Eiffel vine în România.
– Şi venea?
– Veneau mahmureala, acreala, sila şi alte alea.
– Deci, mai aveţi culoarea verde?
– Evident! Doar că, odată ce avionul cu marfă a survolat Munţii Carpaţi, ceva s-a-ntâmplat. A devenit Negru. Negru – „Verde de Paris”. Dar are aceleaşi proprietăţi.
Bolnavii se amăgeau că se vindecau. Miopii, mai ales. Înţelepţii au făcut cale-ntoarsă. Sau au plecat pe la Berlin, Roma, Londra şi Bordeaux. Preferau să se îmbete pe-acolo.
Breaking News TV 5 Le Monde: „La nord de Dunărea albastră se fac experienţe pe un popor. Negru – «Verde de Paris» a devenit tricolor”.
Femeile văduvite de bucuria vieţii aveau încă pe umeri povara găleţilor umplute cu golul unui viitor. Ţinute în echilibru pe-o cobiliţă. Cumpăna vieţii.
Cumpăna unui popor care a început să înveţe limbajul libertăţii. S-a oprit la litera A.
Negru – „Verde de Paris”. A – bis. La un pas de Abis!
