George Marin
Cât entuziasm a fost în vestiar după victoria contra Iașiului, echipă de primă ligă, chit că e ultima în clasament, nu știu. Dar a fost, asta este sigur, pe merit. Cât entuziasm a fost la antrenamentul de ieri sau la ședința de analiză a meciului lăsat în urmă, iar nu știu. Dar nu cred să fi fost vreo exagerată ridicare în slăvi dacă este să judec după vorbele lui Viorel Moldovan spuse la finalul meciului de marți seara: „Trebuie să rămânem echilibrați, cu picioarele pe pământ. (…) Sunt momente când ne pierdem reperele, plus că ne relaxăm, ceea ce nu îmi place. Câteodată mai avem și o stare din asta de superficialitate pe care o urăsc. Și mă enervează, mă agasează foarte tare”.
Are dreptate Viorel Moldovan? Desigur că are. Noi, cei care aidoma tuturor suporterilor petroliști ne pusesem speranțe în victoria și calificarea în runda următoare a Cupei României, dar și mai multe speranțe într-un joc al Petrolului care să ne dea încredere că victoriile necesare vor veni fără emoții, am tresărit a spaimă când, în secunda 7, posesia noastră a fost pierdută printr-o minge lungă trimisă din apărare. Spaima că acesta va fi modul de joc s-a estompat încetul cu încetul, pe măsură ce petroliștii au început să împingă jocul înspre careul echipei ieșene, una învăluită mai mult de grija play-out-ului primei ligi decât de calificarea în „sferturile” Cupei, care i-ar fi adus încă un joc într-o perioadă și așa prea densă pentru puterile lor. Au avut și echipa oarecum răsucită față de componența ei obișnuită, așa că ieșenii s-au lămurit repede, chiar după primul gol, că nu pot face mare brânză la Ploiești.
Ca să poată face asta, ar fi trebuit ca și Brânză, cel din poartă, să îi ajute. Dar, din fericire pentru noi, ploieștenii, Brânzică a produs involuntar devierea fericită pentru golul lui Moise, a căscat gura la „covrigul” lui Țicu (mi-am amintit de golul lui Balaci în poarta Fiorentinei, dat din diagonala opusă), iar la al treilea gol era pierdut în spațiu.
Nu aș vrea să înțeleagă cineva că pun victoria Petrolului pe seama greșelilor comise de adversari. Nu, nicidecum! Meritele băieților noștri rămân neștirbite. La urma urmei, nu ei i-au forțat pe adversari să greșească? Scade cineva din meritele lui Moise, sau a lui Constantinescu, care, la golul al treilea, a lăsat doi ieșeni să numere firele de iarbă din locul din care a demarat spre pasa către Moise, pentru golul lui Buhăescu? Sau din meritele tuturor celorlalți care s-au aflat pe teren? Nu, nicidecum! Se cheamă că mă numesc cârcotaș dacă îndrăznesc să afirm că este absolut necesar un joc mult mai precis și mult mai susținut, mai consistent pentru a fi siguri că următoarele cinci dispute din campionat vor fi câștigate? Da, a câștiga următoarele cinci partide este o condiție obligatorie pentru calificarea în play-off fără a sta cu degetele împletite ca „să iasă” rezultatele dintre celelalte echipe așa cum ne convine nouă! Nu aș vrea să se întâmple ca în meciul cu Farul, peste care am trecut zicând că a fost abia prima etapă și că mai avem destule. Și nici nu aș vrea să se întâmple ca în meciul cu Călărașiul, când ne-am lăsat îmbătați de apa rece turnată de cele trei victorii cu scorul general de 11-1 (vă reamintesc: 4-0 la Reșița, 5-0 cu Ripensia și 2-1 la Ciuc). A venit Dunărea,s-a apărat și ne-a bătut pentru că noi nu am știut să desfacem apărarea adversă. Ne-am împotmolit și cu Slatina, altă echipă care doar s-a apărat! Nu mă mai gândesc la celelalte împiedicări pe propriul teren, mă mulțumesc să mă întreb cum va fi cu Metaloglobus? Dar cu Mioveniul? Sunt echipele cu cele mai puține goluri primite din liga noastră (10, respectiv 8). Mioveniul a primit doar trei goluri pe teren străin și are două victorii externe cu 3-0, dintre care una la Rapid! Este musai să câștigi aceste două partide! Și nici meciurile de la Târgu-Jiu, cu Pandurii cei vechi, de la Chiajna, ca să nu mai vorbesc de decisivul de la Cluj, nu se anunță a fi mai ușoare. Înțelegeți unde bat? Ne-au fost mult prea suficiente „bețiile ” de astă toamnă, nu ne mai trebuie altele. De aceea spun că, supunându-mă benevol potențialei acuzații de cârcoteală, trebuie să privim ambele jumătăți ale paharului și să bem din apa aceasta rece doar ceea ce ne priește. Altfel, ne îmbătăm iarăși, ca în anii trecuți!
Idee bună, bani puţini!
Petrolul a dorit să ”testeze” … dorul de tribune și atașamentul fanilor, cu prilejul meciului de cupă punând la vânzare bilete virtuale, la prețul de 6 lei, idee care a prins foarte bine la Dinamo București de exemplu (prin programul DDB, bucureștenii au vândut peste 150.000 de tichete în trei meciuri!!!), nefiind adoptată și de suporterii ploieșteni! Astfel, deși s-a făcut ceva promovare pe acest subiect și ”scopul” campaniei a fost unul nobil – întreaga sumă strânsă urmând să meargă către Centrul de Copii și Juniori al clubului, și chiar dacă au existat persoane care au cumpărat 20-30 de bilete / de căciulă ( mai ales dintre cei aflați în anturajul echipei), totuși, bilanțul final a fost departe de așteptări!
Astfel, s-au vândut doar undeva sub 1900 de bilete virtuale, încasările fiind în jurul a 10.000 de lei. Premiul pus la bătaie de organizatori – un tricou cu semnăturile jucătorilor, destinat unuia dintre cei care a cumpărat bilet, a fost câștigat de Nedelescu Ionuț.
