Sfinții Atanasie și Chiril au luptat împotriva a două dintre cele mai mari erezii: arianismul și nestorianismul. Sfântul Atanasie a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe Arie (arianismul), care susținea că Fiul lui Dumnezeu este cea dintâi ființă creată. Sfântul Atanasie s-a născut în anul 295, în Alexandria. A fost făcut citeț în anul 312 și diacon în 318, dată după care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon și secretar, el îl însoțește pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului și în condamnarea lui Arie. Datorită scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană și a formulat un simbol de credință, cunoscut sub numele de Simbolul niceean, în care se afirmă că Fiul este născut din veșnicie din Tatăl, de o fiinţă cu El. Este ales episcop al Alexandriei, odată cu moartea Sfântului Alexandru – 8 iunie 328. A trecut la cele veșnice la 2 mai 373, după 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuți în exil. În iconografie se recomandă ca Sfântul Atanasie să fie zugrăvit bătrân, de statura potrivită, puțin cam spătos și gârbovit, dar vesel, având culoarea fetei plăcută, barba nu lungă, dar lată, acoperindu-i obrazul, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci numai puțin gălbui, cu gură mică, ce zice: „Iarăși, și de multe ori cădem la Ține și Ție ne rugăm, Bunule și iubitorule de oameni…”. Sfântul Chiril al Alexandriei l-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea
ecumenic din Efes (431). Nestorie susținea că în Iisus Hristos există două persoane – persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toți vecii și persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Această concepție eretică despre existența a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirmația că Dumnezeul-Tatăl a avut doi fii. Consecința acestei erezii era că Fecioara Maria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să merite a fi numită „Născătoare de Dumnezeu” ci a născut pe omul Hristos și de aceea trebuie numită „Născătoare de om”, sau cel mult „Născătoare de Hristos”. Datorită Sinodului de la Efes, i se recunoaște Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Chiril este zugrăvit cam pleșuv la tâmple, având părul amestecat cu cărunteţe, fața netedă, obrazul lat și barba cuvioasă, deasă, lungă și despicată în două, cu sprâncene groase, mari și încercuite, împodobind fruntea, cu nasul încovoiat și nările pleoștite, purtând pe cap acoperământ cu cruci, zicând: „Mai ales pentru Prea Sfânta, Prea Curata, Prea Binecuvântata, Mărită Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria”.
