Început trist de an pentru familia fotbalului: Camil Oprişan – încă un component al Generaţiei de Aur petroliste – a trecut în nefiinţă!

Este un început de an trist pentru familia petrolistă! S-a stins din viață, la vârsta de 73 de ani, Camil Oprișan, una dintre figurile emblematice ale istoriei clubului ploieștean.
Component al generației care, din postura de campioană a României, disputa, în 1966, cele trei întâlniri cu FC Liverpool din cadrul Cupei Campionilor Europeni, Camil Oprișan a fost strâns legat, de-a lungul vieții, de culorile „galben-albastre”. A fost jucător și, în mai multe rânduri, antrenor al primei echipe, descoperitor de talente și mentor al multor generații de jucători, precum și șef al Centrului de Copii și Juniori al FC Petrolul Ploiești.
Apoi, în ultima perioadă, observator al AJF Prahova, membru în Comitetul Director al Petrolul 52, trecerea sa în neființă petrecându-se la Spitalul Județean Ploiești, la capătul unor complicații apărute inclusiv din cauza virusului Covid 19.
Cel mai probabil, de abia astăzi trupul neînsuflețit al acestuia va fi luat de familie de la morga spitalului, apoi slujba de înmormântare ar putea avea loc mâine, funcție de ”restricțiile” impuse de această perioadă!

Cifrele carierei

Născut pe 15 septembrie 1947, la Bacău, Camil Oprișan a început fotbalul la juniorii Petrolului Ploiești, prima legitimare datând din 1961. La vârsta de 16 ani și jumătate a debutat în Divizia A, într-un meci FC Petrolul Ploiești – Crișul Oradea (3-1, 29.03.1964), cochetând, în același timp, cu loturile naționale juvenile, bifând șapte prezențe în reprezentativa de tineret.
Pentru Petrolul a evoluat, cu excepția sezonului 1965-1966, în care a jucat la Siderurgistul Galați, până în 1973, totalizând 143 prezențe oficiale (127 în primul eșalon), precum și opt goluri marcate. Ultimul joc în tricoul „galben-albastru” l-a disputat pe 29 iunie 1973, 1-1 cu Metalul București în sferturile de finală ale Cupei României, ulterior transferându-se la Gloria Buzău, acolo unde și-a incheiat, de altfel, cariera, în 1979, obținând o altă performanță importantă- promovarea în Liga I cu formația din Crângul Buzăului.
Din 1980 a debutat în antrenorat, pe banca Chimiei Brazi, pentru ca, în 1983, timp de trei luni, să ocupe funcția de antrenor principal al Petrolului, înlocuindu-l pe Viorel Mateianu. A fost, de asemenea, antrenor secund al „găzarilor” în cinci mandate diferite, lucrând cu Viorel Mateianu, Constantin Moldoveanu, Virgil Dridea, Ion Andone și, din nou, Virgil Dridea, pentru ca în ultima perioadă a activității să treacă în aparatul administrativ al clubului, fiind director adjunct, director de scouting sau șef al Centrului de Copii și Juniori.

Mesaj emoţionant al lui Daniel Zafiris

Trecerea în neființă a lui Camil Oprișan a produs emoție și durere între petroliști, unul dintre foștii săi elevi – Daniel Zafiris, aflat acum la Iași, postând un mesaj emoționant.
”Visul copilăriei mele a fost acela de a ajunge fotbalist în echipa fanion a orașului meu, Petrolul Ploiești. Un vis mare pentru un copil mic. Un vis pe care-l purtam în inimă și pe care-l devoalam doar din când în când, pe stradă, în fața curții, pe maidan sau în cel mai bun caz, la școală, pe terenul de sport.
Până când, într-o zi, mama m-a dus la clubul Petrolul să mă înscrie la grupa de copii. Ziua aceea a fost una dintre cele mai frumoase zile ale copilăriei mele. De acolo a început împlinirea visului meu…
Dar n-aș vrea să vorbesc despre mine acum, ci despre cel care a fost antrenorul meu de suflet, un adevărat părinte, care m-a înțeles, care m-a iubit, care m-a ajutat să cresc în plan sportiv și fără de care poate că mi-ar fi fost tare greu să ajung acel fotbalist care îmi doream să ajung.
Este vorba de domnul Camil Oprișan, pentru cei care îl cunosc mai de departe, dar pentru mine a fost și va rămâne întotdeauna „nea Cami”. Un om, un tată, un antrenor care atât cât a putut, cum a știut, m-a ajutat, m-a sprijinit, ca să urc treptele, deloc ușoare, ale performanței sportive.
De dimineață am primit un telefon de la Bogdan, băiatul dumnealui, care-mi spunea cu lacrimi : „Zafi l-am pierdut pe tata…”
Știam de două zile, tot de la Bogdan, de suferința lui nea Cami și am început să mă rog pentru el, împreună cu alți credincioși, pentru sănătate și vindecare.
Am sperat că va fi bine, că va depăși momentele grele, dar se pare că Dumnezeu a avut un alt plan, iar voia Lui a fost alta.
Ce pot să mai spun acum când lacrimile îmi curg pe obraji? Scriu și plâng, fiindcă nu pot altfel… Scriu pentru că nu mai pot face altceva, ca semn de mulțumire pentru nea Cami. Plâng fiindcă atunci când voi reveni în Ploiești nu-l voi mai întâlni, nu voi mai vorbi cu el…
Ce repede trec anii, cum zboară timpul, ce ușor uităm lucrurile bune și frumoase din viață, oamenii care au fost alături de noi și ne-au ajutat cum au putut ei, printr-un cuvânt de încurajare, printr-o faptă bună, printr-o mustrare părintească, printr-o rugăciune înălțată în ascuns, prin simplitate, echilibru, modestie, bun simț.
Nimeni nu este desăvârsit, nimeni nu este perfect și nimeni nu e veșnic pe acest pământ. Toate trec… şi tinerețea și sănătatea și frumusețea și numele și cariera noastră…
Multumesc, nea Cami, pentru tot ce ai făcut pentru mine încă de la copii/juniori până să ajung să ridic deasupra capului Cupa țării mele. Un vis al copilăriei devenit realitate!
Este o viață la mijloc, o călătorie care a început în curtea stadionului Petrolul și s-a încheiat cumva, pe gazonul celui mai mare stadion din țară, la finala Cupei României din anul 1995.
Acum mă rog pentru cei rămași din familie, ca mângâierea Tatălui Ceresc să fie peste ei, cu ei, în sufletul lor, astfel încât viața să continue, să capete sens, scop și mai ales, semnificație veșnică, prin Domnul nostru Isus Hristos, care este Învierea şi Viața !
Moartea nu e decât o trecere dinspre viața aceasta spre cea veșnică.
Și asta e cu adevărat o veste bună, pentru toți cei ce-L urmeaza pe Domnul cu toată inima lor. Și în mijlocul lacrimilor de bucurie și a celor de întristare.
Doamne ajută, tuturor, în toate cele frumoase, care rămân veșnic!” – a fost mesajul lui Zafiris.
Și jucătorii de legendă ai Petrolului, foștii colegi și colaboratori, precum și membrii fondatori ai ACS Petrolul 52 Ploiești au transmis un mesaj omagial la trecerea în neființă a celui care a fost Camil Oprișan.
„Am aflat cu durere în suflet că bunul nostru coleg și prieten Camil Oprișan a plecat dintre noi! Familia petrolistă rămâne, astfel, mai săracă, prin dispariția celui care, în calitate de jucător, antrenor sau descoperitor de talente, și-a dedicat întrega viață clubului nostru! Sincere condoleanțe familiei îndoliate”.

(Datele statistice: Răzvan Frăţilă)