Florin Tănăsescu
Domnişoarele astea, ielele, au fost întoteauna ok. Nu deranjau, nu epatau. Nu se băgau în viaţa nimănui. Nu se supărau, eram convins, nici că le zic „astea”. De ele nici măcar nu îndrăzneai să gândeşti că ai putea să te îndrăgosteşti.
– Poveşti ce scrii tu aici. Legende.
– Cine eşti?
– Una dintre ele. Lidera sindicatului ielelor.
– Şi- atunci… Şi-atunci care-i rostul vostru?
– Să se îndrăgostească lumea de noi. Suntem rele.
Domnişoarele astea m-au pus pe gânduri. Ele, ielele, sunt rele ! De unde până unde? De când până când? Şi, la urma urmei, de ce coboară tot mai des pe pământ? Ce adiere le poartă? Şi ce-au de gând?
– Gândurile voastre suntem noi. Iluziile, speranţele şi…. Îţi mai povestim noi! Poţi, aşadar, să te îndrăgosteşti de oricare dintre noi.
– Sunt primul care face o astfel de aroganţă?
– Ai rămas în urmă cu evenimentele! Nu eşti nici primul, nu vei fi nici ultimul care vei fi dezamăgit.
– De ce?
– De cine, e corect. De gândurile – iele din voi. Noi suntem ura. Îndrăgosteşte-te de noi! Noi suntem minciuna. Adu-ne flori! Noi suntem nesimţirea. Priveşte-ne în ochi, nu îţi pleca privirea! Logodeşte-te cu oricare dintre noi! Noi suntem dezbinarea! În trei culori. Le ştii?
– Le ştie, dragă, nu-l mai zăpăci! Trăieşte în România.
Am rămas tâmpit. M-am gândit… Dar unde nu mi-a zburat mintea? Adică, cum? Ele, ielele care nu deranjau, care nu ziceau nimic… Ei bine, tocmai ele… Tocmai ele, pe care le comparam cu Lenor, fata visată de poet…
– Ce ştiu poeţii! Trăiesc în lumea lor. Scuteşte-ne de apelativul Lenor! Suntem ielele –
idioatele.
– Rude cu Idiotul? Ar mai fi o şansă.
– Aiurea! Tu crezi tot ce-a scris Dostoievski?
Am scris că domnişoarele astea au fost mereu ok? Am zis că nu îndrăznea niciun muritor să le facă avansuri? M-am înşelat. Gândul îmi spune „Fă ceea ce trebuie! Dar, repede, repede. Altfel mori dacă nu le duci flori gândurilor – ielelor – rele din ţara cu trei culori”.
Am început să le fac avansuri. M-am logodit cu ura. Sau cu minciuna? Sau cu dezbinarea? Nu mai ştiu. Dar ce conteză?
M-am logodit. Şi am supravieţuit!
