Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian (284-305), la Heliopolis. Din cauza frumuseții sale trupești este închisă într-un turn, de tatăl sau Dioscor. Acest tată păgân consideră că poporul nu este vrednic să vadă frumusețea fiicei sale. În acest turn, Sfânta Varvara le vestește pazitoarelor ei adevărul despre zei: „Zeii pe care îi cinstește tatăl meu sunt făcuți de mâini omenești. Pe cei de aur și de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) și pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuți au putut zidi această luminată înălțime cerească și o frumusețe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?”. Din Sinaxar aflăm că, într-una dintre zile, tatăl său a poruncit ca la o baie din palatul său să se facă două ferestre. Sfânta Varvara i-a rugat pe lucrători să facă trei, în numele Sfintei Treimi. În momentul în care a fost nevoită să-i răspundă tatălui de ce a poruncit lucrătorilor să se facă trei ferestre a mărturisit: „Mai bine este să fie trei decât două, căci tu, părintele meu, ai poruncit să se facă două ferestre în chipul precum mi se pare – a doi luminători cerești, al soarelui și al lunii, că să lumineze baia, iar eu am poruncit ca să se facă și a treia în chipul luminii celei întreite, pentru că trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse și celei neînserate, care luminează pe tot omul ce vine în lume”.
Pentru că nu s-a închinat idolilor și a mărturisit pe Hristos, a fost ucisă cu sabia chiar de tatăl ei.
