Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia, iar părinții lui se numeau Ioan și Sofia. La vârsta de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie, care îl trimite la Cuviosul Teoctist.
Acolo s-a desăvârșit și apoi a făcut multe minuni. Din minunile sale amintim că prin rugăciunea lui a izvorât apă în locuri fără de apă. A fost trimis ca sol la Constantinopol, de patriarhii Ierusalimului. După mulți ani de nevoințe și nespuse bucurii duhovnicești, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască: a cunoscut data trecerii sale la cele veșnice. Culcându-se în chilia sa, a chemat pe toți părinții și frații și le-a dat sărutarea cea mai de pe urmă, punându-le egumen în locul pe Melit. Acestuia i-a poruncit să păzească fără vătămare toate așezămintele mănăstirii date de dânsul. Apoi au trecut patru zile fără să guste ceva și să vorbească. Astfel, sâmbătă seara, cerând Preacuratele Taine și împărtășindu-se, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Și așa s-a săvârșit în ziua de 5 decembrie 532. Cuviosul Sava a murit la vârstă de 94 de ani. În secolul al XII-lea, trupul Sfântului Sava a fost luat de cruciați și dus în Veneția. Acesta a fost adus înapoi în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit abia după înțelegerea dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ortodox grec Atenagora, în cadrul vizitei papei în Țară Sfânta, în anul 1965.
