Florin Tănăsescu
Palatul Victoria. În genunchi, cu faţa spre asfinţit, robul acestui pământ, numitul Orban. Cu glas pierit, îndrugă: „Sfinte Sisoie, intră pe godin mai devreme decât Moş Crăciun. Te scuteşte Arafat de carantină. Îţi decontează Florin Cîţu banii de benzină. Ce mai vrea muşchii tăi? O pensie mărită? Un autograf de la Messi? Se rezolvă. Dar, fă, Doamne iartă-mă!, o minune cu noi, zău aşa!
Suntem, aşadar, în ţara numită Harca lui Goe. Rugăm a nu se confunda cu Arca lui Noe. Ar fi păcat să amestecăm o chestiune biblică şi una mioritică. Aşa ceva a existat, poate, pentru alte popoare. Aici, în România, există doar Barca, zisă mai nou şi Harca. Căpitan: domnul Goe!
Dinspre Opoziţie, se-aude cineva care înşiră mătănii:
– Sfinte Sisoie, întoarce-ţi iar faţa spre noi. Avem năbădăi. În ţară, are cuvântul Goe. Vă rog, domnule!
– Io zic să aşteptăm şi pe Exita – Poala Mamiţa, să dea boala-n ea! Prea ne ţine pe jar. Să ne spună exact, cu subiect şi predicat, cine a urcat în Harcă şi cine-a debarcat. Cât despre Targă, e clară problema. Ţara rămâne, ca până acum, întinsă pe ea!, spune pe şleau adevărul dl. Goe.
– Totuşi, este doar o chestiune de timp până când ploaia va inunda…
– Cu prostia unora, toată ţara !
– Cine sunteţi voi, mă, ăştia care comentaţi? A, poporul! Bă, norodule! Noi hotărâm când vine lapoviţa, ninsoarea sau – fii pe fază, Orbane! – şliboviţa. Voi, papagalilor, aţi fost, sunteţi şi rămâneţi fiii ploii!, au răspuns, la unison, toţi pasagerii ce urmau să urce în Harca lui Goe.
Apare Sisoie. Aplauze. Reporteriţele se-nghesuie să-i smulgă un cuvânt. Sisoie rămâne mut la întrebarea: „Domnule Sfânt, vă pare rău de ce se întâmplă pe-acest pământ?”
Domnul Goe îl primeşte cu pâine şi sare. Un semi-curcubeu timid pe cer apare. Lumea e-n extaz. Zici că a marcat Gică Hagi. Apoi, dispare. Hagi e huiduit. Zice şi Petre Tuţea: „Între Dumnezeu şi neamul meu”…
– Marş şi tu de-aici. Cântă la Masa Tăcerii!, îl ia la rost alesul Goe.
Probă de microfon: 1990… 1996… 2000… 2016… 20-20! Mergeee bandaaaa!
În Harcă se urcă EI. Pe Targă, rămân tot cine vor EI.
Goe, la comandă:
– Sfinte Sisoe, dacă tot te-am luat cu noi, fă mata ceva muncă în folosul coaliţiei guvernamentale! Treci la rame!
Ţara, întinsă pe targă, se roagă la Sfântul Aşteaptă. O chestiune biblică, combinată cu una mioritică.
Deşteaptă Harcă, amărâtă Targă!
