S-a aflat secretul întineririi!
O echipă de cercetători din Israel ar fi descoperit secretul tinereții. Elementul care ne ține în viață este și cel capabil să oprească îmbătrânirea: oxigenul. Terapia pe bază de oxigen hiperbaric, spun savanții israelieni, reface structura celulară, inclusiv la nivel cerebral.
Studiul a inclus 35 de voluntari cu vârsta peste 65 de ani, fără niciun fel de probleme de sănătate. Li s-a administrat tratamentul 90 de minute pe zi, cinci zile pe săptămână timp de trei luni.
La final, voluntarii erau, cel puțin la nivelul celular, cu 25 de ani mai tineri.
„Folosind protocolul regenerativ al terapiei cu oxigen hiperbaric, am reușit să demonstrăm stimularea angiogenezei la nivel cerebral, cu alte cuvinte intervin celulele stem și apar noi vase de sânge în țesutul disfuncțional. Țesutul disfuncțional se regenerează, am văzut cum se reactivează. Și, surpriză, funcțiile cognitive stimulate de țesutul respectiv se îmbunătățesc. (…) În ziua de azi se vorbește foarte mult despre coronavirus, dar principala amenințare pentru societatea occidentală, amenințarea care sporește de la un an la altul e îmbrătrânirea populației”, a declarat Shai Efrati, cercetător israelian, potrivit unui articol prezentat de Digi24.
Reţete medicale, de acum 100 de ani, pentru gripă
Pricina gripei stă într-o vietate nevăzută cu ochii, ci numai cu ochianul, un soi de viermuș…
”Gripa este lipicioasă. Pricina ei stă într-o vietate nevăzută cu ochii, ci numai cu ochianul (microscopul), un soi de viermuș, ce trăiesc cu miliardele în nasul şi gâtul bolnavilor, de unde se răspândesc în aer și pretutindeni, prin strănut, scuipat, tușit… Ori cine vine în atingere cu un bolnav de gripă, o poate astfel lua. De multe ori se ia numai din aerul plin de aceste vietăţi purtate de vânt şi aburii umezi, al toamnei. Aşa s’a răspândit în anul 1890 vestita molimă de influenţă venită din Rusia şi tot aşa acum, după război, s’a împrăștiat în lume molima de gripă spaniolă”, scria dr. V. Voiculescu revista Albina, acum 100 de ani.
Cum se arată boala: Gripa uşoară se arată cu durere de oase; dureri în tot trupul, fierbinţeli mai ales către seară şi un soi de osteneală, un rău ce ţine două şi trei zile. Cel atins strănută în şir, nasul şi ochii încep să-i curgă şi guturaiul nu-i conteneşte până ce nu coace. Boala se lasă pe piept, pătimașul începând să tușească până nu mai poate. Câte odată însă când omul este slăbit, răcit, ostenit, dar mai ales bătrân ori care a trăit prost, boala este foarte primejdioasă, loveşte cu putere. Și se prinde la plămâni dând junghiu la inima care ucide bolnavul în câteva zile. Boala atunci se arată cu zăcere la pat, fierbinţeli mari, aiurare și dureri de cap grozave. Limba și buzele bolnavului sunt arse ca la tifos, răsuflarea scurtă și deasă ca la junghiu, urina puțină și tulbure. Bolnavul zace aşa dus o săptămână ori mai mult.
Dacă dă Dumnezeu și boala trece, întremarea este foarte anevoioasă și lungă, bolnavul rămane firav, slăbit, cu beteşuguri, căci gripa răscoleşte racilele vechi din om, oftica, puroiul şi mâncarea oaselor.
Îngrijirile: Ştiind că gripa poate fi foarte primejdioasa, necruțătoare și chiar poate ucide pe neaşteptate, trebue să punem numai decât bolnavul la pat, ori măcar să-l oprim câteva zile în casa. Cu boala nu e de glumit: oboseala, răceala, supărarea pot fi prilejul unei nenorociri.
Bolnavul ia o curățenie (sare amară, ceai de siminchie, ulei de ricin) şi mânâncă lăpturi, zarzavaturi lucruri uşoare, mai cu seamă dacă are fierbințeală. Seara i se dă aspirini şi chinină, câte o jumătate de gram, după care bea ceaiuri multe de tei, muşetel, soc etc. Dacă are şi durere de gât, face gargară cu ceaiuri reci de muşeţel sau cu apă sărată, ori apă fiartă cu puțin spirt alb curat. Pentru guturai și înfundarea nasului, se fac băi fierbinţi la picioare cu leșie de cenușă, ori cu muștar pisat. Se mai pune muștar la ceafă (fie hârtie de muștar, fie muștar făină) plămădită cu puțină apă rece și întinsă între două cârpe subţiri.
Pe frunte şi în moalele capului se poate pune o cârpă cu spirt alb, peste care se trage o căciulă sau o broboadă.
În lipsa muștarului se întrebuințează hreanul din grădină. Se rade hrean pe răzătoare, se amestecă şi cu puțină făină și apă caldă până se face ca o plămadă şi apoi se încinge între două cârpe subțiri și se pune pe piept și pe partea cu junghiuri. Bolnavul să bea mereu ceaiuri de flori de nalbă tei, seminţe de gutui, etc.
La bătrâni, puțin vin ori rachiu, chiar în timpul boalei nu strică, la copii, asemenea băuturi sunt însă oprite cu desăvârşire fără povața doctorului. Pentru tras pe nas sunt anume alifii ce se iau de la orice spițerie (vasilina mentolată sau vasilină gomenolată). Dr. V. Voiculescu
Descoperiri uimitoare în privinţa anatomiei umane
Majoritatea oamenilor cred că în secolul XXI știm totul despre corpul uman. Totuși, în ultimii trei ani, oamenii de știință au făcut descoperiri uluitoare.
* Al 79-lea organ al corpului uman – mezenterul – se află în abdomen. Existența acestei membrane care „tapetează” pereții cavității abdominale era cunoscută din secolul al XV-lea, dar se credea că e fragmentată și discontinuă. Cercetătorii au descoperit însă că este vorba de fapt de una și aceeași structură comună, care leagă intestinul de abdomen. Funcția sa exactă rămâne, totuși, un mister.
* Temperatura corpului a scăzut! 36,5°C ar fi noua temeratură „normală” a corpului uman în secolul XXI, față de 37 de grade cum se spunea până acum. Potrivit cercetătorilor americani, care au studiat peste 600.000 de măsurări ale temperaturii în cazul locuitorilor Statelor Unite, între 1862 și 2017, temperatura medie a corpului uman a pierdut 0,03 °C la fiecare zece ani.
* Mii de capilare în centrul oaselor. Osul este adesea prezentat ca o structură inertă, constituită din țesut compact și spongios. Cel puțin asta s-a crezut până în ianuarie 2019, când cercetătorii au descoperit o rețea de capilare în chiar interiorul osului. Această rețea formează „o scurtătură” pentru ca celulele sanguine produse de măduva osoasă, aflată în centrul osului, să intre în circulație. Aceste capilare sunt totuși mult mai fine decât vasele normale, cu un diametru cuprins între 40 și 100 de micrometri.
* Mușchi de reptilieni în mâini și picioare. Corpul uman poartă câteva vestigii ale trecutului, cum ar fi coccisul, un os care a rămas de la coadă, sau apendicele, o fostă bucată din cecumul care servește mamiferelor ierbivore să digere iarba. Cercetătorii americani și francezi au descoperit la fetusul uman mușchi până acum necunoscuți în picioare și la mâini. În număr de 30 la vârsta de 7 săptămâni, ei fuzionează sau dispar complet în cursul evoluției fătului.
Acești mușchi tranzitorii ar constitui rămășițele unui strămoș comun pe care îl împărțim cu reptilele: terapsidele, care au trăit în urmă cu 200 de milioane de ani.
* Bolta plantară, secretul mobilității. Dacă omul s-a putut deplasa și a putut deveni biped, în mare parte se datorează picioarelor sale. Acestea a trebuit să fie suficient de solide pentru a putea suporta greutatea corpului și pentru a acționa ca un resort necesar mersului.În februarie 2020, cercetătorii au descifrat secretul acestei remarcabile capacități: arcul longitudinal al piciorului, membrana ligamentoasă care leagă călcâiul cu degetele de la picioare. Bolta plantară acționează precum coarda elastică a unui arc, evitând ca piciorul să se prăbușească și, în plus, restituie din energie în timpul mersului sau alergatului. De aceea, persoanele cu picior plat au mai multe probleme cu coloana și obosesc mult mai repede când merg.
