Dalbe flori şi flori de măr, Zile bune-n Sărbători!

„Lumina Pruncului Iisus născut în Betleem ne cheamă să arătăm mereu în jurul nostru, prin cuvânt şi faptă, semne de speranţă, de pace şi bucurie. Ca şi în anii precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2020 spre 1 ianuarie 2021, şi în ziua de Anul Nou, să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul 2020 care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din Anul Nou 2021 în care intrăm”.
(Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, în Pastorala de Crăciun)

Tradiţii păstrate din neam în neam

La români, credinţele şi ritualurile legate de Solstiţiul de iarnă şi, implicit, de Crăciun, sunt foarte importante, acestea păstrându-se mai bine pe la sate. În Ajunul Crăciunului, gospodarii strâng de la vecini tot ce au dat cu împrumut ca să îi găsească sărbătorile cu toată averea în casă. În Ajun, gospodarii pun mâna pe toate uneltele din curte, ca în anii următori să le poată folosi cu spor. Cu o zi înainte de Crăciun, sătenii pun într-o găleată cu apă o potcoavă. Primul va bea gospodarul, care apoi o va da vitelor, astfel ca ele să fie tari ca fierul. Găinilor li se va da de mâncare din ciur sau sită, ca în anii următori să facă ouă mai multe. Ciobanii aşază sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la „Alesul oilor“, care are loc în fiecare an, în luna aprilie. Atunci ei îl scot, îl macină şi îl amestecă și cu tărâţe, după care îl dau oilor, pentru ca turma să sporească. Hornurile se curăţă iar funinginea se pune la rădăcina pomilor care vor avea un rod mai bogat. În multe sate româneşti (de exemplu, cele maramureşene), în seara de Crăciun (ca şi în noaptea de Sfântul Andrei), se ung cu usturoi vitele şi grajdurile pentru ca să nu vină cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte duhuri necurate şi să le omoare. Usturoiul se pune în coarne, pe frunte, pe spate, făcându-li-se vitelor semnul crucii. Se mai ung şi oamenii cu usturoi pe frunte, la coate şi în genunchi, precum şi uşile, ferestrele, pentru a alunga demonii nopţii. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale în care punem şi o monedă de argint pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe vale în jos. Femeia care face colacii pentru Crăciun se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom astfel: „Măr, prun, păr etc., astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele“. Tot în seara de Crăciun, până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit iau din fiecare mâncare câte puţin şi pun într-o ulcică. Mai apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară casa de nouă ori, a noua oară uitându-se pe fereastră, îl văd pe cel adorat mâncând din ulcică. Prin unele părţi este obiceiul ca, în ziua de Ajun, dascălii tineri bisericeşti să umble cu Icoana. Este vorba de o icoană pe care este zugrăvită Naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
De asemenea, în România există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație în generație. De exemplu, în satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii se trezesc dis-de-dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, în timp ce rostesc o urare de Crăciun: „Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși, /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă. La anul și la mulți ani!”.
Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, popoarele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața. În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.
De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.
Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Crăciunului.
O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.
La Mărișel, o localitate de lângă Cluj, un obicei străvechi de Crăciun este atât de frumos încât a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Există un obicei străvechi numit „Junii Mărișelului”: un grup de 10 tineri necăsătoriţi, care în fiecare an vin la biserica din sat, după care ies în faţa lăcașului de cult, dansează şi colindă. La un moment dat, junii le invită la dans pe fetele care nu sunt căsătorite.
La Dumbrăviţa, în județul Braşov, se păstrează o tradiţie veche de două secole. E singura localitate din ţară în care bradul se împodobeşte chiar în ziua de Crăciun. Pomul de Crăciun va rămâne în centrul comunei până după Bobotează.

Verde, roşu, auriu

Roșul straielor lui Moș Crăciun, verdele brăduțului împodobit, auriul sclipitor al luminițelor Crăciunului și albul pur al zăpezii, toate aceste culori poartă cu ele magia Sărbătorilor de Iarnă. Ele au însă o semnificație aparte pentru creștini.
Roșul reprezintă focul, sângele și are menirea de a ne aminti de sacrificiul Mântuitorului. Reclamele din perioada Crăciunului ale secolului XX au îmbrăcat tot mai mult această culoare, astfel că roșul a devenit culoarea cu cea mai multă popularitate prin care această sărbătoare este reprezentată.
Verdele simbolizează viața, regenerarea. Este verdele crud al naturii, al tinereții și al bradului – simbol al eternității.
Auriul luminițelor de Crăciun și steaua ce stă frumos în vârdul bradului amintesc de steaua ce le-a fost călăuză celor trei magi, în drumul spre Isus.
Argintiul ne introduce și el într-o frumoasă poveste de iarnă îmbrăcată în veșmânt strălucitor de gheață.
Albul, simbol al purității, ne îndeamnă la împăcare cu sine și cu ceilalți, la curățarea gândurilor și la simplitate.

Moș Crăciun şi spiriduşii din „fabrica secretă”

Legenda vorbește despre existența celor 11 spiriduși, slujitori ai Moșului. Copii ai lui Gryla și Leppaludi, asistenții poznași ai lui Moș Crăciun lucrează tot anul la fabrica secretă de jucării din Laponia și se asigură că toate dorințele sunt îndeplinite până la noaptea magică. Snowball, Evergreen, Minstix, Upatree, Mary și Openslae au fiecare câte o misiune pe care o respectă cu sfințenie.
Snowball, unul dintre cei mai importanți spiriduși, are rolul de a păstra lista cu dorințe primită de la copiii din întreaga lume.
Evergreen este inventatorul minunatei mașinării care fabrică toate jucăriile.
Minstix este spiridușul paznic al ținutului de basm în care trăiește Moșul.
Upatree este spiridușul de încredere al lui Moș Crăciun, cel care organizează întreaga activitate din Laponia.
Mary este simpatica spiridușă bucătareasă, care o ajută pe Crăciuniță să coacă toate acele prăjiturele și fursecuri preferate ale Moșului.
Openslae este spiridușul îngrijitor al renilor și al saniei. El se asigură că toți ceilalți reni sunt mereu în formă pentru lunga călătorie din Ajun.

Renii şi praful magic

Alături de spiriduși, renii sunt personaje importante ale legendei Crăciunului. Povestea celor nouă reni începe în urmă cu foarte multă vreme, când Moș Crăciun a descoperit, împreună cu spiridușii săi, praful magic. Acesta este presărat peste reni în noaptea dinaintea Crăciunului, pentru a-i ajuta să zboare deasupra lumii. Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Prancer, Dasher și Donner fac sania lui Moș Crăciun să zboare cu viteza luminii. Rudolf, cel mai iubit dintre reni, al cărui nas a fost lovit de magia Crăciunului, a devenit călăuza lui Moș Crăciun. Nasul său buclucaș îi dezvăluie Moșului căsuțele copiilor cuminți.

Vixen, delicata femelă ren, a fost salvată de Cupid, acesta fiind și momentul în care s-a îndrăgostit de el. Vixen este cunoscută ca fiind și cea mai grațioasă dintre reni.
Cupid, romanticul ren, adoră să le spună povești de dragoste tuturor renilor și să-i ajute pe aceștia să-și găsească perechea.
Blitzen, electricul ren, a fost lovit de mai multe ori de fulger, motiv pentru care este încărcat cu energie electrică. El îl ajută pe Moș Crăciun indicându-i drumul corect pe vreme de furtună.
Comet, cel mai viteaz ren, este cel care poate vedea stelele chiar și pe timpul zilei. El a fost cel care a lovit cu coarnele sale o cometă ce se îndrepta vertiginos spre Pământ, reușind să-i schimbe direcția.
Dancer și Prancer sunt renii gemeni cei mai talentați, care spun bancuri, dansează, înveselind atmosfera din regatul magic al Moșului.
Dasher – sofisticatul, este cel mai bun zburător dintre toți. Este renul care a renunțat la o carieră de succes în televiziune pentru a-l ajuta pe Moș Crăciun în misiunea sa, fiind considerat și căpitanul saniei.
Donner – conștiincioasa femelă ren, este cea care-i antrenează pe ceilalți reni pentru zborul cel lung. Ea se află mereu în conflict cu Dasher, considerându-se mai potrivită pentru rolul de ren al saniei.