George Marin
Dacă mai era nevoie, ne-am dumirit încă o dată că nu este de glumit cu tineretul brașovenilor. Blejoiul a muncit din greu pentru victoria obținută sâmbătă, o victorie securizată destul de târziu prin euro-golul lui Lambru (șutul în cros, din colțul din stânga al careului în vinclul opus, deranjând petrecerea de sâmbătă seara a celebrei arahnide numită păianjen, locatar al buturilor nederanjat de foarte multă vreme).
Tonul „muzicii” – una care s-a dovedit ritmată ca un rock &roll de-a lungul partidei – l-au dat oaspeții, cu un șut, nu tare, trimis de Popa nu departe de vinclu (min. 8). După ce Ilie nu a transformat în gol contraatacul gazdelor (min. 9), a venit lovitura de pumn direct în față: gol Kerekeș, care a speculat neatenția în apărare a gazdelor (min.10). Mai mult timp, în secunde, a durat bucuria brașovenilor decât întreaga fază care a dus la golul egalării: lansat după repunerea balonului în joc, Munteanu a centrat din stânga și Ilie a reluat cu capul (min. 11).
Ritmul a rămas același: blejoianul Rudaru – șut necadrat, în cros, de la marginea careului (min. 14), imediat Kerekeș – din partea dreaptă a careului, șut la care Gheorghe se întinde zdravăn (min.14), Popa– blocat de Al. Oprea, brașoveanul fiind angajat frontal după o greșeală a lui Rudaru (min. 18), Munteanu – lovitură liberă deturnată în corner de apărarea brașoveană (min. 20). Vedeți? Dacă ar fi fost spectatori în tribună, ar fi întors capul ca la tenis.
Dar, când ni se părea că apărarea locală și-a dat seama că drumul spre poartă trebuie să fie închis cu șapte lacăte, elvețiene dacă se poate, tocmai atunci ea s-a dovedit elvețiană, într-adevăr, dar ca brânza cea renumită, șvaițer. Kerekeș a dat buzna printre fundașiic entrali uitând de respectul pentru cei maivârstnici decât el și s-a dus glonț pentru a-l executa pe Gheorghe cu un șut plasat spre bara din dreapta portarului (min. 22). Judecând după secvența de la primele două goluri marcate – copie curată a întâmplărilor din Backa Topola – FCSB – așteptam golul egalării în 30 de secunde. N-a venit, pentru că arbitrul a fluierat henț la Iancu, în careul advers. Ba chiar „kids”-ii putea să își mărească avantajul când Moroie, liber cam pe la 10 metri de poartă, a dat peste transversală mingea centrată de Kerekeș, o acțiune pornită de la Popa (min. 24). Munteanu a încercat egalarea din lovitură liberă (min. 26). Nu a reușit-o, dar a izbândit Iancu, cel care a marcat, din apropierea liniei de poartă, mingea centrată din corner de Răileanu și retrimisă, tot cu capul, de Munteanu de dincolo de axul porții (min. 29).
„Merge bandaaaa!” – cum se spunea într-un vechi moment umoristic de pe vremuri – în ceea ce privește ocaziile de gol. Kerekeș a trecut pe lângă gol după o lovitură liberă în diagonală (min. 30), Lambru nu a ajuns, prin alunecare, la centrarea lui Ilie (min. 31). Nu au fost numai șuturi necadrate, ci pe acolo a mai fost și puștiul Botiș – v-am mai spus și data trecută, la Astra, că are doar 15 ani – care și-a salvat poarta, respingând, din apropiere, șutul tras de Munteanu, după ce șutase și Lambru, din stânga, dar lovitura fusese deviată în dreapta, la autorul abia pomenitului șut (min. 34). Astfel, Blejoiul s-a mai mulțumit cu încă un corner din multitudinea de astfel de lovituri căpătate, dintre care unul a fost transformat în gol, cel de la 2-2, și un altul a produs un penalti.
Da, la faza unui corner, mingea a sărit cam ciudat din gazonul ud în mâna unui brașovean. Degeaba a fost Botiș „pe minge”, degeaba a zburat el efectiv către balon, statura nu l-a ajutat să deturneze balonul pe care Munteanu l-a trimis la semiînălțime în stânga portarului (min. 39).
Credeți că „muzica” s-a oprit? Nicidecum! Kerekeș este cel mai aprig „dansator”, având două acțiuni periculoase. La prima, spiridușul brașovean a scăpat singur după o degajare a blonului din propria apărare, ajutatși de indecizia lui Al. Oprea, a avansat, a șutat, dar singurul rezultat a fost că balonul a murdărit cu noroi rădăcina barei din dreapta a porții lui Gheorghe (min. 42). O „ștampilă” care invita la o atenție sporită din partea apărării locale. A doua situație a lui Kerekeș a fost dintr-o lovitură liberă din fața careului, frontal, lovitură capturată de Gheorghe (min. 43). Când se credea că actorii au obosit și au nevoie de pauză, Lambru s-a trezit faultat în colțul din stânga al careului. Tot Munteanu a executat lovitura de pedeapsă, dar, probabil, amintindu-și de abilitățile crudului portar al brașovenilor, a decis să șuteze în altă parte. Doar el știe ce a ales, cert este că mingea a lovit bara transversală (min. 44).
Este pauză și ne tragem sufletul, pentru că de mult nu am mai avut ocazia să povestesc atât de multe faze de joc, cu potențial de gol. Au fost atât de multe pentru că ambele echipe s-au preocupat de fotbal, jucând deschis.
La reluare, cu toate că Lambru a fost primul care a amenințat poarta (min. 47), tot brașovenii au fost aproape de gol, Gheorghe salvând două baloane grele: a respins cu piciorul lovitura de cap trimisă de pe la 7 sau 8 metri de… – ghici cine? – exact!, de Kerekeș, care s-a desprins foarte ușor din marcaj la centrarea lui Popa (min. 53), și apoi a respins din apropierea barei transversale lovitura liberă trasă de la 21 de metri, din poziție frontală, de Zota, urmare a impetuoasei pătrunderi a lui Antonie (min.55). Situațiile acestea ale brașovenilor au rezultat ca urmare a unei temporare dereglări în organizarea tactică a gazdelor pentru o perioadă de aproape 15 minute de la reluare, când oaspeții au dominat centrul terenului. Timp în care Zota a mai trimis o minge periculoasă, care s-a plimbat prin fața porții blejoiene (min. 63).
Odată cu reglarea așezării la mijlocul terenului și cu dispunerea lui Munteanu la același nivel cu Lambru, se părea că lucrurile se stabilizează în beneficiul gazdelor. Părerea a fost întărită și de lovitura în transversală a lui Năstase la cornerul executat de Munteanu, din dreapta (min. 64). Unul din, în continuare, multele cornere. După ce Botiș a mai apărat o minge, un contraatac brașovean 4 contra 2, jucat nepotrivit (min. 65), și golul deja descris marcat de Lambru au înclinat decisiv balanța. (Re-)intrarea lui Irinel Dumitru a adus o mai mare siguranță în stabilizarea jocului pentru conservarea rezultatului, dictând altă cadență, mai lentă decât înfuriatul rock & roll de până atunci, experiența sa superioară fiind decisivă în context. În avanposturi, Chiși și Cocoș au amenințat buturile adverse, deși nici brașovenii nu au cedat de tot: o centrare a lui Antonie nu este ajunsă de Popa (min. 73), iar centrarea lui Cătălin Stoica– și el are tot 15 ani – este reluată de Tolu, dar Gheorghe s-a aflat la post (min. 87).
Ocaziile de final ale gazdelor au fost, și ele, prezente: Chiși a trimis o centrare prea scurtă, Cocoș și Lambru așteptând liberi (min. 83), Năstase a încheiat cu șut peste poartă o acțiune personală pe care a pornit-o din zona lui defensivă și pe care a dus-o ușor-ușor până la marginea careului advers (min.89) și tot Chiși a șutat slab, din poziție centrală, din careu, o minge pe care Lambru doar a „ciupit-o” servindu-și coechipierul (min. 90+1). Dar, cel mai spectaculos gol l-ar fi putut marca Ristea, care a trimis un lob de pe la 40 de metri de poartă, văzându-l pe Botiș cam departe de propriile buturi. Balonul a zburat în diagonală și a căzut cam la jumătate de metru de bară (min. 86).
Se poate vedea că, în partea a doua , ocaziile au fost mai puține, din motivele deja expuse, la care s-au adăugat și multeles chimbări, oboseala acumulată și din cauza vremii umede care a îngreunat terenul de joc. Oricum, a fost unul dintre cele mai spectaculoase meciuri urmărite în ultima vreme. Și datorită jocului gazdelor, dar și datorită deschiderii tinerilor oponenți brașoveni. Dacă ei ar fi avut și un pic de experiență pe lângă exuberanța tinereții…
Mai este un lucru de lămurit, referitor la cel desemnat jucătorul meciului, acum ca și înmeciul de la Astra. Doar dacă veţi citiți cronica și realizați că el, Kerekeș, jucător de 24 de ani, decanul de vârstă al formației brașovene,merita să fie cel numit, nu neapărat pentru că are și o experiență externă la Reggiana Calcio, la tineret, desigur. Dar dacă îl și vedeți în ansamblul jocului, începi să te întrebi cum poți să îl aduci în echipa ta. Unii ar putea mustăci: „e cam scund!…”. „La noi, orice jucător este de vânzare” – ne-a spus jucătorul exponenţial de altădată al brașovenilor, Adrian Hîrlab. Firesc pentru un club care din asta trăiește…
