Irlanda de Nord – România 1-1
George Marin
Este pauză la Belfast. Mă întrebase un vecin dacă voi privi meciul la televizor. „Desigur, numai să nu mă ia somnul”. S-a cam mirat el, dar jocul mi-a arătat că am intuit corect. Doar Man a dat un șut, iar ei, nimic. Ce nu am intuit eu a fost formula de echipă. Acel 1-3-4-3 propus de Rădoi. Firește, nu am eu pregătirea fotbalistică a lui Rădoi sau a altui antrenor cu ștaif, dar am dreptul să îmi pun întrebări și am dreptul să îmi răspund mie însumi. Îmi răsare în față Andone. Ion Andone care pomenea cândva de „vopsea”, dar elimin gândul și încerc o mini-analiză, așa, doar pentru mine. Întâi de toate, mă uit cine cu cine a mai jucat mai mult timp împreună, astfel încât să se cunoască unul cu celălalt.
Găsesc Man – Crețu. Alibec – Tănase, acum vreo doi ani. Nedelcearu – Toșca, tot așa, mai de mult. Îl văd pe Camora în poziția de mijlocaș. Dar el a părut tot ca un fundaș, fără a fi acel piston permanent pe flanc pe care îl presupune sistemul. Greșesc? Tănase? Aceea este poziția sa obișnuită? Nu era el în locul pe care îl ocupă acum Camora , iar în locul său de azi joacă, de obicei, Coman? Dar, ia-l pe Coman de unde nu-i! Accidentarea încă îl ține pe tușă. Toate astea aduc a experimente pe cobai. Anton și Răzvan Marin, alt cuplu aducând a experiment pentru ceea ce victoria pe care ne-o dorim, distribuie baloane mai mult de-a latul terenului, dar distribuie destule și la adversari. Distribuie în așa fel încât nu ducem mingea în fața porții, nu ducem mingea la atacantul din centru, unul fără chef de fotbal azi. Așa că poți să aduci trei Alibeci și cinci Pușcași deodată. Cu ce să dea gol dacă nu au minge și, în plus, dacă nici nu au chef? Hai că începe mitanul secund. Am scris acestea ca să termin repede materialul în cazul că meciul va continua în modul somnifer. Vreau să trec repede la nani, nu mai am de ce pierde prea mult timp după fluierul final.
Pfuiiiii! Ce debut de repriză! Irlandezii au jucat „televizorul” cu noi. Așa spuneam când o echipă nu putea pune piciorul pe minge pentru că adversarul nu le-o dădea. Dar nu ca la tineret, cu Danemarca, ci pe bune. Formula ofensivă a lui Rădoi a stat cu tot efectivul, mai puțin Alibec, în terenul nostru. Trag cu urechea acum când scriu, meciul abia terminat fiind, și, printre bâzâiturile produse de televizorul meu vechi, pe lămpi, îl aud pe Rădoi zicând – taman la țanc pentru mine – că repriza a doua au început-o precaut. Măi să fie! Așa am luat și golul, din precauție? Și de la cine? De la unii la care a mai lătrat și mingea câteodată (vezi-l pe Dallas, care s-a faultat singur prin minutul 60)! Dar nici cu ai noștri nu mi-e rușine. „Mai tare și mai pe colț!” – m-am trezit strigând singur, cu speranță, când l-am văzut pe Marin trimițând balonul de tare departe spre poarta goală. Trăgeam nădejde de egalare, pentru că el dăduse primul nostru șut periculos pe poartă (era al doilea în total, în acel minut 75!). Îiiii! Aia era poarta noastră! Scuzați, am făcut o confuzie, fugise imaginea un pic. De la PL 500, nu din altă cauză. Egalăm, totuși. Experimentul lucrase mai departe, Rădoi schimbând sistemul și mai mutând, mai înnoind cobaii. Maxim a agitat un pic apele în teren, profitând și de schimbările făcute de nord-irlandezi, iar Bicfalvi a marcat. Experiment reușit, o zice Rădoi. Mai degrabă, brambureală reușită, dacă ne uităm la toate meciurile naționalei din octombrie încoace. Să mă ierte Rădoi, dar un antrenor adevărat „pune” echipa „din prima” și „ghicește” schimbările. După ce stabilizează echipa, osatura și sistemul, poate trece și la implanturi. Este doar părerea mea și vă rog să mă combateți.
Mai înainte îl auzisem pe Anton declarând cu emfază că „vom duce România acolo unde îi este locul”. Cred că am înțeles bine, pentru că lampa de sunet cam filează. Despre echipă a vorbit, desigur. De țară se ocupă politicienii. Dar, dă Doamne, să fie locul acela bun! Altfel, doar gândiți-vă cum sună vorba asta! Și cum o suna după ce nu ne-om califica la Mondiale… Pușchea pe limbă, Antoane, te vreau profet bun!
O chestie pe care nu o înțeleg: toată lumea bate apa în piuă că am ajuns în grupa a doua valorică. Și se entuziasmează cu foc. Ba chiar comentatorii de la televizor au zis Bzzzz, crrr, bz! că este o performanță. Ei, nu zău! La ce ne folosește că am luat locul Rusiei dacă vom pica cu ei în grupă? Păi, rușii ne bat la orice oră. Mai bine ne-am uita dacă vrem să jucăm fotbal.Apoi dacă putem să jucăm fotbal. Apoi, ce fel de fotbal. Apoi, cu ce fotbaliști. Pași obligatorii!
