FC Petrolul Ploiești – Rapid București 2-0 (1-0)
Marcatori: Buhăescu (6), Botic (90+1).
FC Petrolul: Kitanov – Olaru (88 Răuță), Meijers, Huja, Țicu – Salifu (79 Ekollo) – Constantinescu (55 Enache), Lax (88 Botic), Roigé (cpt), Saim Tudor (79 Diarra)- Buhăescu.
Antrenor: Viorel Moldovan.
Rapid: Drăghia – Voicu (cpt), Dandea, Crișan (83 D. Benzar), Finica – Jorza, R. Lazăr (46 Drăghiceanu), Pănoiu – Sefer, Bălan (99 Pop), Hlistei.
Antrenor: Mihai Iosif.
Au arbitrat: Andrei Antonie (București) – Mihăiță Necula (București) și Cosmin Vatamanu (București). Arbitru de rezervă: Valentin Porumbel (Oltenița).
Observatori: Mircea Bucur (Tg. Mureș) și Constantin Gheorghe (Suceava).
Jucătorul meciului: Buhăescu.
George Marin
… striga Viorel Moldovan din toți rărunchii, deși vocea lui avea un iz de tremolo de neliniște în loc de calm. La urma urmei, de unde atâta calm când știi că de meciul acesta depind multe? Situația era asemănătoare și în tabăra giuleșteană, colegă de suferință cu a noastră în această luptă pentru, acum, atingerea play-off – ului. Cu tot calmul cerut de Moldovan, glonțul rapidist a șuierat pe la ureche încă din start, la golul marcat de Sefer, din lovitură liberă (min. 3). Cum Bălan se afla în poziție de ofsaid, dar a încercat să intervină la balon, semnalizarea asistentului a fost promptă și corectă, golul fiind anulat. Foarte repede după această spaimă a noastră, cu spatele la poartă, Buhăescu, aflat la ceva distanță între Dandea și Crișan, a preluat balonul, a pasat ușor în lateral pentru Constantinescu, care a dat centrarea undeva pe partea opusă, la Saim aflat mult în stânga careului rapidist. „Foarfeca” laterală a acestuia, trimisă de pe la 12-13 metri de poartă și dorită ca șut aducător de gol, s-a transformat în centrare în fața porții. Buhăescu a țâșnit dintre Crișan și Finica și a trimis ghiuleaua sub bară pentru 1-0 (min. 7).
Debutul de meci a fost fulminant și ne-a făcut promisiuni. Dar, meciul s-a dovedit a fi doar pomul lăudat, cele două echipe lăsând foarte repede senzația că se tem una de cealaltă. Moldovan a continuat cu îndemnurile la calm. „Șort, șort” s-a mai auzit, în transcriere fonetică, de pe banca petrolistă. Nu, nu era de vorba de cineva care șă-și fi uitat șortul în vestiar și Moldovan striga la el ca să-i aducă aminte, ci era vorba despre englezescul „short”, îndemn către belgianul Meijers și româno-portughezul Huja să schimbe pase scurte în linia de apărare, amintindu-ne nouă, celor din tribună de un faimos gol marcat de Cămătaru, la Stockholm, în urma unei asemenea tactici. Numai că, în cazul de față, după ce își luau timpul necesar să se decidă la presing, un timp deloc scurt, rapidiștii îi obligau pe ai noștri la pasa către Kitanov. Acesta aplica deseori soluția clasică „dă-i tare înainte, și atât de lung cât poți” pentru că nu mai avea altă variantă. Apoi joaca asemănătoare se muta la poarta adversă. „Again, again, again” – insista Moldovan. Adică „încă, încă” – Moldovan cerând dublarea și redublarea paselor în linia de apărare cu această vorbă. Așa s-a făcut că jocul a fost lipsit de situații de gol, doar Saim mai atentând cu adevărat la plasa porții rapidiste cu o lovitură liberă din afara careului, lateral stânga. Portarul Drăghia a fost atent și a respins (min. 29). Kitanov, care știe să strige românește „euuuu!” după lunile petrecute la Astra, a parat o minge dificilă trimisă de Dandea, după un corner (min. 22), dar era să ne arate dacă știe și să se văicărească în română după ce a greșit ieșirea la centrare și Crișan a trimis, cu capul, în înaltul cerului (min. 31). Sefer a mai produs ceva strângeri de inimă prin șutul trimis aproape de finalul mitanului (min. 42).
La reluare, meciul s-a menținut pe aceleași coordonate, pentru o vreme. Scurtă. Înfrigurați de spectrul înfrângerii, rapidiștii au încercat să mute jocul mai mult spre poarta lui Kitanov, dar nu au știut ce și cum să facă. Mai mult, ei au fost ajutați și de jumătatea, sau chiar întregul pas înapoi, făcut de Petrolul, care a trecut la o așezare 1-4-2-3-1 prin retragerea lui Lax (va fi mâine erou principal la obișnuita „radiografie”) pe aceeași linie cu închizătorul Salifu. A mai contribuit și mutarea lui Saim pe partea dreaptă, mișcare care nu numai că nu a generat nimic periculos pe această parte, dar a făcut să dispară și acțiunile de pe partea stângă, una care a trăit în toată prima parte a meciului prin colaborarea dintre Roigé și Saim. „Calm, calm, calm” – continua Moldovan, dar numai calm pentru suporteri nu inspira jocul, unul care ne ducea cu gândul la cel cu Slatina, spectre negre plutind prin mințile celor care refuză și acum că am făcut doar egal cu acei olteni. Au fost momente când puteai spune că sunt două meciuri identice, dar această convingere s-a topit la Șutul lui Hlistei, deviat fericit în corner de Huja (min. 84). Ocaziile noastre din tot răstimpul acesta? Nu le găsesc. Poate am pierdut foaia pe care le-am notat? Nu! Deloc! Nu au existat! Totuși, haideți să admitem lovitura de cap trimisă de Buhăescu destul de departe de buturi (min. 83).
Finalul a fost ca o scânteiere menită să șteargă cenușiul meciului și să încălzească sufletele înfrigurate nu atât de seara rece, cât de nesiguranța obținerii victoriei: Buhăescu a râs pur și simplu de puștiul de 18 ani din Moldova, Finica, lăsându-l cu ochii-n nocturnă în colțul din dreapta al terenului, și a trimis înapoi pentru Botic, aflat central, pe la 12-13 metri. Austriacul a tras „din prima” la colțul din stânga al porții lui Drăghia (min. 90+2). Dar să nu uităm contribuția lui Diarra la acest gol, el având singura sa acțiune deșteaptă în puținele minute în care a jucat: s-a oprit țeapăn în apropierea barei atunci când mingea se apropia de poartă. Altfel, dacă ar fi încercat să treacă prin dreptul balonului, golul ar fi fost anulat pentru ofsaid la… Diarra! Cum mingea a intrat în poartă, urale s-au auzit în tot stadionul – excepție făcând delegația rapidistă, desigur – pentru golul care a declanșat o poză de final demnă de promovarea în prima ligă. Dar, mai avem de tras din greu până acolo, așa că ne bucurăm deocamdată doar de această victorie. Dar până la bucuria finală ne trebuie … calm! Calm în teren? Cine știe, câteodată, poate că va trebui. Dar, mai bine calm și inspirație în pregătirea meciurilor viitoare!
