George Marin
Ca să se lămurească toată lumea că avem și echipa „a doua”, sau ca să verificăm cine merită să facă parte din prima echipă, ori ca să arătăm că pentru un meci cu antepenultima clasată putem odihni câțiva jucători, ori pentru oricare alt motiv pe care nu îl cunoaștem, Viorel Moldovan a decis să vadă la lucru câțiva oameni pe care nu i-a trimis atât de des pe teren până acum.
Anul acesta am avut, să spunem, ghinion mare de tot pe propriul teren începând cu cele trei lovituri de la 11 metri din meciul cu Rapid, cel din play-off – ul trecut. Dar, dacă există vorba că „norocul și-l mai face și omul cu mână lui” de ce zicala nu ar fi valabilă și pentru ghinion? „Ghinionul și-l mai face și omul cu mâna lui” nu s-ar potrivi la Petrolul din acest tur de campionat calificativ pentru decizia finală a promovării? Baaa se potrivește cu vârf și-ndesaaaat! Ai ghinion o dată, hai de două ori, hai și-a treia, dar mereu? Nu, este clar că, în asemenea situații care se repetă și se tot repetă, nu este vorba despre ghinion, ci de ceva mai pământesc, dar mai adânc. Este sistemic! Până descoperim ce ne împiedică să acumulăm puncte (dar, grijă să nu se termine campionatul până atunci!), să vedem cum au evoluat cei prezenți pe teren miercuri, în comparație cu cei considerați titulari, adică aceia care au fost prezenți mai des pe posturile respective. În apreciere am ținut cont că, pentru mulți dintre cei care cam lustruiseră banca de rezerve, prezența ca titular în meciul de miercuri a însemnat un imbold în plus.
Kitanov: se arată a fi titular cert. Lui Cebotari și lui Avram nu le rămâne decât să alterneze postura de rezervă pe foaie și să aștepte o șansă. Nu i se pot imputa golurile cu Craiova „mititeliana” și cu Slatina.
Olaru: o prezență generală consistentă, mult peste evoluțiile suficiente ale lui Mendoza. Prezență ofensivă importantă. A centrat ori de câte ori a avut ocazia. În parte, golul marcat i se datorează. Cine-i cânta prohodul, în vară, să ”lase capul jos”?!
Meijers: în general dă siguranță în apărare mai mult ca oricare alt fundaș din lot. Pare a fi punct fix. Mai puțin prezent și mai puțin jucat la fazele fixe din careul advers. Surprins fără reacție la faza golului slătinean.
Manolache: i-a fost simplu să îl potolească pe Stoica. A terminat repede povestea cu fostul coechipier și a avut alte câteva intervenții sigure. Dar a întârziat o fracțiune de secundă ori pasul la ofsaid, ori o altă intervenție la faza golului primit. Potrivit pentru meciul contra Slatinei, la care nu se așteptau atacuri aeriene din partea adversarului, situație de joc în care Huja s-a dovedit superior.
Poelmans: inimos, curajos, disponibil la efort. Dar sub Țicu la capitolul ofensiv și nici prea strălucit la cel defensiv.
Salifu: disponibil la efort, a recuperat câteva mingi importante. Nu a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte pentru că a mai avut și greșeli. Ar fi un tandem defensiv bun cu Ekollo. Schimbarea cu Lax o bănuim ca fiind făcută datorită apetenței israelianului pentru apariția în acțiunile ofensive.
Constantinescu: mai „moale” ca în meciurile precedente. Fără realizări notabile.
Matiș: surprinzător de „cuminte” într-o poziție nepotrivită pentru el, dar cu ceva zvâcniri. Va fi „radiografiat” în detaliu. Veți putea citi mâine.
Roigé: tehnic și disponibil la efort, ca de obicei. A preferat jocul spre stânga. Este clar că nu prea există motive să lipsească din echipă.
Saim Tudor: în mare vervă în prima parte a meciului, dar mai puțin prezent în a doua, când acțiunile au început să se desfășoare și pe dreapta. Păcat de realizările sale care au fost irosite. A încercat și șut când a văzut că nu are cui să centreze. Comparând cu meciul trecut, este net peste Diarra. De fapt, diferența a fost nu chiar ca de la Pământ la Lună, ci suficientă ca se plimbe lejer niscai sateliți pe acolo.
Beleck: cine? Beleck? Păi a existat? Este cumva acel băiat mereu în contratimp la centrări, atunci când catadicsește să se arate un pic spre minge? Ce caută pe teren? Când aleargă, aleargă ca un moș, nu ca unul de 27 de ani. Plus câți ani or mai fi pe lângă pașaport. Partea proastă a noastră, a românilor, este că, atunci când antamăm un jucător, mereu ne uităm la „ce a fost X”, nu la ce mai poate sau la ce chef de treabă mai are X.
Balint: activ și bătăios, așa cum îl știam. Mai greu cu golul…
Bratu: mult mai productiv decât Constantinescu. Luând în considerare acest meci cu Slatina, pare a fi cel mai potrivit pentru partea dreaptă. Mai ales când joci ”acasă”.
Buhăescu: gol dintr-o lovitură de cap corectă, atunci când s-a desprins de marcaj. Activ în careul advers. Dar, ar fi trăsnet dacă s-ar putea trece peste firescul egoism de golgheter și s-ar face „lipeala” cu Balint, așa cum s-a făcut, nu demult, colaborarea între doi atacanți cu sânge de golggeter: Bokila – Hamza. O, tempora!
Lax: păcat că nu a marcat la lovitura de cap din minutul 71. Are de luptat cu Salifu și Ekollo pentru poziția din linia mediană. Acum, depinde de tactica aleasă la fiecare meci, pentru că toţi cei trei au puncte tari diferite. Și, din păcate, destule ”puncte slabe”.
Vajushi: revenit după accidentare, a încercat ceva, a reușit două pase fructificabile, dar cele zece minute nu aveau cum să îi fie suficiente să facă minuni printr-o defensivă beton, atunci când scorul devenise egal. Și poate că nici nu ar fi fost posibil, din punct de vedere medical, să primească mai multe minute de joc.
Acestea au fost piesele. Le știți și pe cele din meciul cu Craiova. Cum le aranjăm pe tablă și ce mutări le comandăm? Și cine să le comande? Fischer? Spassky? Karpov? Kasparov? Nume grele… Ne descurcăm cu ce avem, zice românul. Ne descurcăm, oare? „Facem tot posibilul” – spunea cineva înainte de prima etapă…
