CS Blejoi – CSO Plopeni 3-2 (2-2)
Stadion: Comunal Blejoi. Fără spectatori. Au marcat: Lambru (min. 17), Iancu (min. 34, 59) / Năstase – autogol (min. 38), Butufei (min. 40).
Blejoi: A. Gheorghe (cpt.) – Anghel (55 Ristea), Al. M. Oprea, Năstase, A. A. Oprea – Bojoagă, Răileanu – I. Ilie (72 Teru), Iancu (72 Rudaru),C. Munteanu – Lambru (78 Chiși). Rezerve neutilizate: Preda – Ghinea, Cocoș, Cl. Stoica, I. Dumitru. Antrenor: Răzvan Vlad.
Plopeni: Marinică – Șt. Niță, Minea, Filip, Chejnoiu – Dumitrașcu (72 V. Popescu), Zoua Yaya (72 Țînțaru), Rusu, R. Ioan (66 Marinescu) – Butufei (58 Vlad), Huza (cpt.) (58 H. Nicolae). Rezerve neutilizate: Șt. Georgescu – Puiuleț, Cr. Mihai, Trică. Antrenor: Iulius Mărgărit.
Avertismente: A. A. Oprea (16), Bojoagă (30, 71), Lambru (63), Chiși (88), Năstase (89)/ Dumitrașcu (32), Minea (52), H. Nicolae (85).
Eliminare: Bojoagă (71).
Arbitru: Cătălin Ilie (București). Asistenţi: Răzvan Dobre (Șotânga), Florin Mocanu (Târgoviște). Observatori: Adrian Gligoraș (Târgoviște) și Mihai Duras (Deva).
Jucătorul meciului: D. Iancu.
George Marin
Cine a fost Sisif știe toată lumea. De ce Zeus l-a blestemat să ducă pe deal piatra care tot cădea nu mai contează. Sâmbătă, la Blejoi, am văzut o transpunere în zilele noastre a acestui mit, la meciul dintre conjudețenele de Liga a treia.
Să traducem! Echipa din Blejoi a jucat rolul lui Sisif. Bolovanul a fost unul imaginar, iar dealul, unul și mai imaginar, ambele simboluri însumate reprezentând cele trei puncte acordate pentru victorie sau chiar Victoria însăși. Zeus, adică Fotbalul, și-a desemnat echipa adversă, Plopeniul, ca fiind forța care să readucă bolovanul la vale. Mai avem de lămurit un lucru: de ce Blejoiul joacă rolul lui Sisif și nu Plopeniul? Simplu! Pentru că echipa Blejoiului joacă acasă, pentru că este mai bine clasată și pentru alte motive fotbalistice legate de lot, de organizare… Pe de altă parte, Plopeniul este cea mai nimerită soluție să dărâme bolovanul gazdelor cunoscând numărul punctelor adunate de echipă în deplasare. Plus ambiția intrajudețeană care contează teribil de mult în acest caz.
Odată acestea lămurite, să povestim! Sisif, adică Blejoiul, a reușit să ducă bolovanul în vârf în ceva mai mult de jumătate de oră. Pentru acest lucru s-au opintit Lambru (dribling scurt în stânga careului și balon plasat lângă bara îndepărtată, totul urmare a unei recuperări a lui Răileanu) și Iancu (reluare simplă din apropierea barei îndepărtate la cornerul bătut din stânga de Răileanu și prelungit de Lambru, cu capul, pe spate, de la bara apropiată). Sisif, adică Blejoi – amintesc pentru ultima oară! – putea să ducă bolovanul sus de tot, dar Marinică a blocat acțiunea lui Lambru, bine văzut de Munteanu după o intercepție (min. 22). Dar, Sisif a fost și atenționat de șutul lui Huza, un șut de pe la 25 de metri, nu chiar tare ci bine țintit, care a lovit transversala (min. 26). Forța, adică Plopeniul, nu arăta prea multă… forță, chiar dacă Butufei trecuse la mijloc, lăsându-i cale liberă spre avanposturi lui Dumitrașcu, pe partea dreaptă. Jocul Forței (Plopeni, nu-i așa că nu ați uitat?) nu prea se lega… Sisif continua râvna: Năstase, pe lângă faptul că a fost sigur în apărare, a finalizat o îndrăzneață acțiune inițiată tot de el și la care au colaborat Iancu și Ilie. Tot transversală (min.37)!
Dar, cine se poate pune cu Zeus? În doar două minute Sisif se trezește cu bolovanul acolo de unde a început să îl împingă, de la poalele dealului. Huza a tras de la marginea careului, un șut deviat de Năstase și trecut ca autogol de arbitru, iar Butufei a prins voleul diagonal către plasă după ce tot Huza bătuse cornerul din dreapta și balonul a traversat tot careul, spre stânga. He,he, dar bolovanul era chiar să se scufunde de-a binelea când Ricardo Ioan prinde un șut de pe la 30 de metri care se izbește de transversală, dacă nu cumva tot în același loc ca mai înainte. Apoi balonul se ridică în înaltul cerului și cade în brațele lui Adrian Gheorghe (min. 45+1).
De la capăt! După o serie de pase între apărători, Năstase aruncă direct pentru Iancu, aflat în stânga careului advers, pe la 14-15 metri. Acesta preia, face o mișcare de balet fotbalistic, agățând balonul cu piciorul la înălțime de parcă ar dansa în „Lacul lebedelor” și întorcându-l peste fundaș, acolo unde îi convine lui pentru șut. Lui Iancu nu îi rămâne decât să trimită o diagonală în stânga lui Marinică, pentru 3-2.
Poate Sisif să dezmintă mitul? Zeus – Fotbalul, sper că nu ați uitat! – dă noi puteri Plopeniului, care stăpânește terenul chiar dacă presupusele guri de foc Butufei și Huza au fost retrase neașteptat de repede de pe teren. Plopeniul domină și mai abitir după ce a fost eliminat Bojoagă, un element cheie la mijlocul terenului și candidat, în opinia noastră, la titlul de jucătorul meciului alături de Lambru, Munteanu, Răileanu și Iancu, toți prezentându-se la același nivel. Dominare și iar dominare a Forței, dar ocazii de gol, ioc! Doar o singură bună situație s-a ivit, cu Popescu în prim rol, dar șutul său de la marginea careului, frontal, a fost moale, moale. Văzând că tremură, Sisif, organizat acum în formula 1-5-3-1, putea securiza bolovanul prin Teru, acel inedit „1” din formula prezentată (min. 85) sau Răileanu (șut după o pasă primită în urma impetuoasei curse a lui Chiși, pe dreapta), dar Marinică a blocat tot. Teru chiar marcase în faza a doua a acțiunii, dar se afla în ofsaid clar.
Ambițiile, prezente permanent, au explodat la final. De o parte ciuda înfrângerii, de cealaltă parte bucuria că Sisiful de sâmbătă, variantă românească de Blejoi, a reușit să contrazică mitul vechii povești grecești. Sisif a reușit de data aceasta! „Adio sas!” spun grecii. Noi spunem „la revedere!”. Și adaug: am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
