Sfânta Muceniţă Anastasia a trăit în vremea împăraţilor păgâni Deciu (249-253) şi Valerian (253-260). A rămas orfană de ambii părinţi la vârsta de trei ani. A fost luată spre creştere de stareţa unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia.
Sfânta Anastasia s-a făcut vestită printre creştini datorită frumuseţii duhovniceşti, iar printre păgâni, datorită frumuseţii trupeşti.Guvernatorul păgân Probus, auzind de frumuseţea ei, a trimis soldaţi la mănăstirea în care aceasta vieţuia, ca să o aducă pe Anastasia înaintea lui. Adusă înaintea guvernatorului, ea şi-a declarat credinţa în Hristos. Guvernatorul a încercat mai întâi să o ademenească pe Anastasia, căci dorea să o ia de soţie, apoi a trecut la sinistre ameninţări.
Însă, muceniţa a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci şi de sute de ori, de este cu putinţă”. Monahia Anastasia a fost supusă multor chinuri: i s-au taiat sânii şi limba, iar în cele din urmă a fost omorâtă prin decapitare în afara cetăţii.
În Mănăstirea Grigoriu se păstrează gambele, talpa stângă, mâna dreaptă a moaştelor Sfintei Anastasia Romana.Numele Anastasia înseamnă înviere.
