Prof. dr. Al. I. Bădulescu
Astăzi, 21 octombrie 2020, se împlinesc 100 de ani de când s-a născut, în modestul sat prahovean Bughea de Jos, profesorul, dirijorul şi muzicologul- bizantinolog Gheorghe C. Ionescu, personalitate marcantă şi apreciată în viaţa muzicală prahoveană şi românească din cea de-a doua jumătate a secolului XX.
După ce a absolvit şcoala primară în satul natal şi Şcoala de muzică psaltică din oraşul Vălenii de Munte (1930-1933), în perioada 1933-1941 urmează Seminarul ,,Nifon Mitropolitul “din Bucureşti, iar între anii 1941-1946 cursurile Facultăţii de Teologie, obţinând licenţa în 1946. În paralel, Gh. C. Ionescu se numără printre studenţii Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea vestiţilor maeştrii ai muzicii şi pedagogiei muzicale româneşti: Faust Nicolescu, Dimitrie Cuclin, Tiberiu Alexandru, Vasile Popovici, Ştefan Popescu ş.a.
Pentru continua pregătire în tainele complexe ale pedagogiei şi metodicii predării în învăţământul preuniversitar, în anul 1947 absolvă Seminarul Pedagogic ,,Titu Maiorescu” din Capitală.
Începând din anul 1946, prof. Gh. C. Ionescu se dedică, în primul rând, nobilei activităţi didactice, îndeplinind, iniţial, funcţia de învăţător şi director al Şcolii primare din satul natal, iar din anul următor este numit profesor de muzică vocală la Liceul Comercial Mixt ,,Nicolae Iorga” şi la Şcoala generală nr. 1 din Vălenii de Munte. În anul 1949, prin transfer, devine prof. de muzică la prestigiosul liceu ploieştean “I.L. Caragiale”, până în anul 1963 când, la solicitarea Casei Centrale a Creaţiei Populare din Ministerul Culturii, este promovat în funcţia de metodist specialist cu problemele de muzică la instituţia respectivă. Aceeaşi funcţie – metodist specialist cu probleme de muzică – a îndeplinit, între anii 1956-1963, şi la Casa Regională de Creaţie Populară Ploieşti.
Preocupat continuu de perfecţionarea pregătirii de specialitate, prof. Gh.C. Ionescu susţine, cu brio, toate gradele didactice prevăzute în statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar (gradul definitiv – 1959, gradul II – 1966, gradul I – 1967).
Înzestrat cu reale calităţi în domeniul artei dirijorale corale, încă din anii 1948-1949, prof. Gh. C. Ionescu şi-a făcut o datorie sacră faţă de mişcarea muzicală de amatori din fosta Regiune Ploieşti şi cu deosebire, începând din 1968, în judeţul Prahova. Remarcăm, în acest sens, prezenţa sa în calitate de dirijor al formaţiilor corale de la Rafinăria 1, Uzina ,,1 Mai” şi Trustul 3 Petrol Ploieşti (1949-1956) etc. Din vara anului 1955 se dedică, cu întreaga sa fiinţă şi capacitate de muncă, înfiinţării şi conducerii muzicale a Coralei ,,Paul Constantinescu” a Palatului Culturii din Ploieşti, formaţie ce a devenit în următorii ani etalon pentru mişcarea corală din judeţ şi din ţară, obţinând, cu deosebire în anii 1965-1978, excepţionale succese pe plan naţional şi internaţional, în ţări cu vechi şi recunoscute tradiţii muzicale: Ungaria (1968), Bulgaria (1970, 1977), Germania (1971, 1975), Estonia (1972), Italia (Arezzo – 1973; 1981), Irlanda (1975) şi Anglia (1980), pretutindeni fiind apreciat de public şi presa de specialitate.
Plecarea în toamna anului 1978 de la pupitrul Coralei “Paul Constantinescu” nu a constituit şi încetarea activităţii sale dirijorale, profesorul Gh. C. Ionescu continuându-şi activitatea de dirijor la Corala “Ioan Cr. Danielescu” a Casei de Cultură a Sindicatelor (1978-1981) şi apoi, până în 1987, la Corul de Cameră “Philharmonia” al Şcolii Populare de Artă.
Apreciind excepţionala pregătire de specialitate, Ministerul Culturii şi Casa Centrală a Creaţiei Populare l-au desemnat pe prof. Gh. C. Ionescu membru în numeroase jurii muzicale naţionale, printre care menţionăm vestitele festivaluri corale: Ion Vidu (Lugoj), Ciprian Porumbescu (Suceava), D.G. Kiriac (Piteşti), Craiul Munţilor (Deva), Gh. Dima (Braşov), Maria Tănase (Craiova), Maria Lătereţu (Târgu Jiu), Tomis (Constanţa), Cântarea României, precum şi în juriul Festivalului Internaţional de Folclor, Muzical-Coregrafic din oraşul Manastir –Tunisia (1971) ş.a.
După trecerea la pensie (1988), prof. Gh. C. Ionescu şi-a dedicat întreaga activitate studierii sistematice a documentelor muzicale din arhivele Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naţionale şi din alte instituţii de specialitate precum şi dintr-o seamă de mănăstiri şi asezăminte de cult, reuşind să publice, pentru prima dată în istoria ştiinţei muzicale româneşti, Lexiconul celor care de-a lungul veacurilor s-au ocupat de muzica de tradiţie bizantină din România (volum lansat în premieră la Palatul Culturii din Ploieşti, 2 martie 1995), şi a unui nou volum, Studii de muzicologie şi bizantinologie (1997). În ultima parte a vieţii a lucrat la un alt excelent volum Muzica bizantină în România (Dicţionar cronologic, circa 550 pagini), care a fost tipărit în urma unor serioase eforturi în anul 2003, de către soţia sa, Elena Ionescu.
În 1998, Centrul Biografic Internaţional de la Cambridge – Anglia i-a conferit Diploma de Membru Onorific de Onoare şi Medalia de argint, iar la 26 aug. 1998, aceeaşi instituţie i-a decernat Diploma de Membru Onorific.
În urma unei nemiloase boli, prof. Gh. C. Ionescu a trecut în eternitate în ziua de 16 septembrie 1999.
