Fiecare om ar trebui să asculte puţină muzică, să citească puţină poezie şi să privească o pictură frumoasă în fiecare zi din viaţa sa, astfel încât îngrijorările lumeşti să nu-i oblitereze simţul frumosului pe care Dumnezeu l-a implantat în sufletul uman. În graba timpului căruia ne supunem, nu e tocmai uşor de împlinit acest vechi şi frumos îndemn al lui Goethe, dar poate că ar trebui să învăţăm să ne dăruim cât mai des un asemenea răgaz sufletesc, îndepărându-ne de tumultul vieţii şi al lumii cărora le aparţinem şi apropiindu-ne mai mult de noi înşine. Iar dacă drumurile de fiecare zi vă poartă, în aceste zile , prin faţa Galeriei de Artă Ploieşti, îmi iau îngăduinţa să vă îndemn să „rupeţi” din graba în care sunteţi măcar tihna câtorva minute, fiindcă am toată convingerea că veţi descoperi, în jocul culorilor pe care îl propune expoziţia personală semnată de artista Emanuela Ceapă, şi puterea să vă desprindeţi de „îngrijorările lumeşti” şi lumina dumnezeieştilor scânteieri de frumos ce au fost dăruite omenescului din noi. Fiindcă într-un octombrie a cărui frumuseţe e estompată de atâtea nelinişti pe care continuă să ni le imprime, până în adâncul sufletului, pandemia de coronavirus, fiecare tablou dintre cele care poartă semnătura cunoscutei pictoriţe reaşează un strop de lumină acolo unde s-au adunat prea multe umbre , speranţă peste frici şi neîncrederi, linişte peste frământări şi acea bucurie de o clipă care dă încrederea de a vedea cu alţi ochi lumea şi locul nostru în ea. O lume cu case albastre şi frumoase curţi interioare, cu grădini cu liliac, zorele, margarete şi lalele, cu păduri, câmpii pline de flori şi poiene cu meri, cu podeţe şi susur de apă, cu arcade, uşi şi ferestre înflorite, cu frumoase margini de sat şi splendide peisaje din Deltă. O lume cu dimineţi tomnatice încălzite în aburi dulci de ceai şi nostalgia dorului de primăvară.O lume întreagă prinsă în lutul ars al unei ulcele cu flori albe şi mov.O lume peste care zboară puful florilor de păpădie, dovedindu-ne – a câta oară- ce simplă şi ce aproape de noi e frumuseţea ! O lume zugrăvită cu har artistic de pictoriţa Emanuela Ceapă, dar şi cu lumina blândă care, cu certitudine, îi împodobeşte cerul sufletesc, altfel îndrăznesc să cred că nu ar putea aşeza în rama tablourilor sale atâta emoţie şi atâta frumuseţe. O expoziţie în care simţi că ai vrea să rămâi mai mult în faţa unui tablou, dar în acelaşi timp că te cheamă grabnic următorul . Caldă şi calmă, apropiată, în care am simţit că recunosc florile, ferestrele, zidurile, chiar şi din locuri pe care nu le ştiu.Şi cred că simţământul acesta l-au avut şi alţi vizitatori, dovadă că există în expoziţie deja lucrări rezervate, semn că şi-au aflat locul într-un suflet, într-o casă, spre a le înnobila. Ce trist că nici această expoziţie nu a putut fi vernisată ,în condiţiile restricţiilor impuse de pandemia de coronavirus, dar şi mai trist ar fi ca, în aceste zile, în care încă e deschisă (până pe 28 octombrie), să nu ajungă , aşa cum ar merita, sub privirile acelora care caută o lumină, o speranţă, o clipă de frumuseţe. Acordaţi-vă această bucurie a întâlnirii cu jocul culorilor-cum şi-a intitulat artista Emanuela Ceapă expoziţia- şi, cu siguranţă, până şi îngrijorările zilei vi se vor părea mai uşor de dus!