Nicoleta Dumitrescu

 

Nici n-au fost validate mandatele noilor aleşi locali că partidele au şi intrat iarăşi în agitaţie, cea a identificării celor mai buni dintre cei mai buni candidaţi pentru funcţiile de deputat sau senator. Bătălia de a fi pe listă, în mod special pe locurile cu miză a reuşitei, este foarte mare, având în vedere faptul că, pe lângă cei care îşi mai doresc încă un mandat, trebuie să aibă loc şi cei care au pierdut competiţia de la alegerile abia încheiate, strategia politică mergând pe principiul “Oricine merită să mai aibă încă o şansă pentru obţinerea unei funcţii!” Şi ce funcţii!

Şi se pare că vor fi destui cei care vor prinde această şansă, chiar din zbor, în condiţiile în care, aşa cum au anunţat unii dintre cei care au pierdut alegerile locale, eşecul scrutinului din 27 septembrie va fi compensat cu un loc pe lista parlamentarelor. Iar cum nu mai este mult timp până când dosarele candidaţilor vor trebui depuse iar numele lor trebuie să fie cunoscute, şi luptele interne sunt destul de mari, dovadă că unii dintre cei care au fost trecuţi deja pe linie moartă au început să denunţe “jocurile murdare”.
Dacă dincolo de bătălia de a fi candidat, câştigul victoriei de a deveni parlamentar s-ar răsfrânge şi asupra acelora care l-au votat, atunci ar fi justificată toată agitaţia, chiar şi manevrele de a-i pune pe unii şi de a-i scoate pe alţii de pe listă, care n-ar mai merita acest privilegiu. Însă, când – cu foarte puţine excepţii de parlamentari care au fost iniţiatori ai unor acte normative care au reuşit să schimbe ceva care nu mergea bine – totul se rezumă, aşa cum s-a şi văzut de altfel, doar la a sta în sala de şedinţe şi de a vota sau nu vota, fără să aibă măcar vreo interpelare, uitând de toate promisiunile făcute alegătorilor în campania electorală, atunci şansa acordată încă o dată nu prea pare justificată.
Mai ales în contextul în care, iată, s-a mai ajuns la capătul unui nou mandat şi debutul altuia când aleşii neamului sunt la acelaşi număr, ca în anul 2009, când, prin referendum, românii au votat pentru trecerea la Parlament unicameral cu cel mult 300 de deputaţi! Este adevărat , acest referendum a fost consultativ şi nu decizional, însă, deşi a fost validat, niciun lider politic, mai ales dintre cei care nu ezită niciodată să spună că sunt alături de români, nu a mai catadicsit să-l readucă în atenţie ca şi subiect de maximă actualitate.
Pe de altă parte, nici nu prea avea cum să fie readus în atenţie o asemenea temă considerată ultra sensibilă, având în vedere faptul că nu este lider de partid care să nu se pună şi el pe liste, fie la Camera Deputaţilor, fie la Senat, chipurile ca să tragă partidul după el, la acumularea de voturi.
Mai mult decât atât, cei care au prins un mandat sau chiar şi mai multe capătă un fel de dependenţă în a le fi bine şi foarte bine, în fiecare zi, având în vedere facilităţile şi beneficiile ce decurg ca urmare a statutului de reprezentant al anumit judeţ în Parlament. Şi asta deoarece nimic nu se compară cu ora, minutul sau secunda când orice uşă i se deschide iar cineva, tot numai zâmbet, îi spune “ poftiţi domnule/doamna deputat/senator”, ori “să trăiţi şefu”, având, la discreţie, maşină şi şofer, diurne, sume forfetare, posbilitatea de a participa la sindrofii ori reuniuni asortate cu mese îmbelşugate, başca şi călătorii în afara ţării unde totul este decontat.
Din păcate, oportunismul s-a transformat într-o boală patologică în cazul politicienilor, de vreme ce unii dintre ei consideră că eşecul trebuie răsplătit cu o nouă şansă!