George Marin
„Eu cred că suntem un popor vegetal / De unde altfel liniștea / Cu care așteptăm desfrunzirea?”, începea o poezie a Anei Blandiana, poezie publicată în revista „Amfiteatru” înainte de 1989, o poezie cu bătaie directă la viața românilor din cea mai dură perioadă din epoca comunistă. Sigur, nu mai avem comunism. Dar, duminică, versurile acestea mi-au venit în minte după ce am văzut meciul Petrolului. Să mă ierte minunata poetă că îndrăznesc să parafrazez versurile sale într-un mediu, cel fotbalistic, în care literatura este prea puțin prezentă.
Eu cred că, duminică, Petrolul a fost o echipă vegetală. Din chiar momentele premergătoare primului minut de joc. Oltenii, nici ei toți cu stema cu praz pe pașaport, au lansat un puternic și hotărât strigăt războinic: „Victorie!”. O „haka” oltenească foarte simplă, dar mobilizatoare. Metodă marca Helenio Herrera, inventatorul „lacătului”, sau al „Catenaccio”-ului, mai modern prezentat astăzi. Nu spun că neapărat ai noștri trebuie să strige „Victorie!” înainte de meci. Trebuie să arate că o doresc. Altfel, autohtoni sau străini pică în românescul „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”. Că salariul… Salariul, am auzit că e bun și că vine la timp.
Știam că nu este simplu pentru noi. Dar nici să nu avem o asemenea lipsă de angajare. Desigur, Viorel Moldovan poate spune – articolul este scris imediat după încheierea meciului, fără a asculta absolut nicio declarație – că băieții săi au luptat. Au luptat,accept. Dar nu accept ca asemenea jucători, cu firmă mai mult sau mai puțin poleită pe la echipe de renume – chiar dacă acolo au jucat sau au lustruit bănci de rezerve – să nu aibă și luciditatea pe care acele cărți de vizită ale lor o sugerează. Ori, poate le fac vină degeaba? Atunci aș fi vinovat eu pentru că îi acuz fără ca ei să fie culpabili. Of, Doamne, nici nu știi cât aș da să aflu cum a fost făcută pregătirea meciului, care a fost tactica stabilită, care au fost indicațiile de la pauză!
Am luat gol la o încrucișare simplă între Baeten și Răducanu, manevră care a născut confuzie între Țicu și Diarra. Beaten a șutat la vinclu, fără opoziție, nimeni neîncercând blocarea șutului. Era abia minutul 12. Timp destul. Poate de aceea s-a folosit schema surpriză la o lovitură liberă (min. 33), cu trei petroliști masați într-un zid fantomă, blocând patru jucători proprii, socotind și executantul, care au fost păziți de doar doi adversari, lăsând doar alți trei petroliști să se bată în careu cu șase olteni. Plus portarul advers, dar el nu a mai contat, căci mingea nu a știut de poartă. Unde e logica unei asemenea figuri? Of, Doamne, nici nu știi cât aș da să aflu care a fost schepsis-ul acestei scheme!
Se vor fi plâns echipierii Petrolului, și poate nu numai ei, de aglomerația de olteni din terenul advers. Păi, ce-om fi vrut, să se dea la o parte, să stea răsfirați? Când i-am prins rarefiați, contraatacul purtat de Roigé s-a oprit în călcâiul lui… Diarra (min. 45), un fel de călcâi al lui Ahile al atacului petrolist și cu vina sa, și fără vina sa din moment ce i s-a schimbat poziția în timpul jocului ba în stânga, ba în dreapta, cu repetiție. Dacă Diarra ar fi avut ceva din combativitatea lui Ahile, eroul din mitologicul război pentru Troia, ar fi jucat, încă de la această vârstă destul de fragedă, în alt campionat mai bine cotat.
Da, oltenii au jucat cu două linii compacte, alternând 1-4-4-2, cu 1-5-4-1 prin retragerea lui Răducanu (numărul 11), care l-a blocat pe Țicu. De aceea Țicu a dat prima centrare, și în total doar patru, abia după pauză. Da, a fost aglomerație în terenul craiovean, ceea ce a făcut ca, la Petrolul, pasa înapoi să fie la mare prețuire. S-a pasat înainte rar, dar și atunci a urmat pasa înapoi pentru că se primea mingea cu spatele la poartă. Ar fi trebuit un dribling, dar de unde? A încercat Bratu (min. 31), însă a fost blocat de dublajul apărătorilor adverși și, poate descurajat, nu s-a mai încumetat la altă pătrundere. Nici el, nici altcineva, afară de Țicu, atunci când a pus golul pe tavă la finalul meciului.Of, Doamne, nici nu știi cât aș da să aflu cum a fost făcută pregătirea meciului, cum a fost gândită străpungerea liniilor inamice!
Așa s-a făcut trecerea la pasa lungă, peste mijlocași, „la bătaie”. Eu, cel care mă plângeam că am văzut o singură pasă lungă în întreg mandatul lui Stoican, acum am fost servit din plin. Și Meijers și Huja au trimis pase lungi în neștire. Rezultatul a fost nul. Pasă lungă, zeamă lungă. Pentru că a fost trimisă și când trebuia, dar mai ales când nu trebuia. Nicio situație clară de gol nu a rezultat din așa manieră de joc.Of, Doamne, nici nu știi cât aș da să aflu ce strategie s-a stabilit la pauză!
Să zicem mersi că nu am mai primit și alt gol. Meijers a fost exact. Huja a dominat aerian careul propriu, dar, spre final, a trimis vreo trei pase numai bune de interceptat. Însă, salvatorul real a fost Kitanov, cu două intervenții de maestru (min. 58, la o lovitură liberă, și 81). A fost nevoit să fie vigilent, pentru că, după schimbarea lui Ekollo au apărut câteva contraatacuri tăioase ale craiovenilor. Să fie doar vreo simplă coincidență între ocaziile oltene și schimbarea lui Ekollo cu un om de atac? Greu de crezut. Of, Doamne, tare aș vrea să știu cum au fost gândite schimbările!
Poate că va veni explicația lipsei de omogenitate. Da, explicația este sustenabilă și s-a văzut acest lucru și pe teren. Nu neg. Dar la jucători cu așa firmă avem pretenția că se înțeleg din priviri și antrenorul nu are altceva de făcut decât să le dea niște linii tactice directoare. Dar, Moldovan s-a agitat și a strigat permanent pe margine. Nu au înțeles băieții? A fost Moldovan confuz în explicații? Of, Doamne, tare aș vrea să știu ce le spunea Moldovan!
Și acum,hai să o spunem și pe aia dreaptă! Ai penalti așa cum îl ai (min. 83). Arbitrul a fost mascat regulamentar și nu a văzut altceva decât penalti. Se mai înșală lumea ca pe vremea lui… Pinalti, celebrul fost membru cu drepturi depline al Cooperativei de fotbal de acum ceva vreme. Buuuun, tu, Beleck, ai dat în bară. Bineeeee, s-a mai întâmplat și altora, lui Zico, lui Baggio, lui Baresi, lui Gonzalez al șaptelea al nu știu cărei echipe… și bla, bla, bla. Dar tu, Beleck cu firmă mare, să nu dai în poartă de la jumătate de metru (min.90+3), să îți bați joc de pătrunderea și centrarea lui Țicu, asta chiar că nu este de iertat.
Eu cred că, la ora actuală, Petrolul este o echipă vegetală. De unde altfel liniștea cu care echipierii ei așteaptă ca mult visata promovare să se înfăptuiască de la sine? Of, Doamne, tare aș vrea să mi se demonstreze contrariul. Pe teren, nu din vorbe și din declarații prin ziare sau televiziuni!
