(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
„Păiajenul” şi noua arenă a Prahovei / 1923
Lipsa terenurilor a fost o mare piedică în dezvoltarea fotbalului în oraşul Ploieşti, pe cele două terenuri existente disputându-se chiar şi patru-cinci jocuri într-o singură zi. Înainte de startul noii ediţii (1924/25) a campionatului local, arena Tricolorul a fost închiriată de noua grupare apărută în oraş- Păiajenul- şi, după puţină „cosmetizare” care s-a efectuat , arena a fost omologată, însă doar pentru competiţiile din sub-regiunea Ploieşti. Acest stadion, pe parcursul anului competiţional 1924/25, a purtat numele de „Păiajen”, în timp ce gruparea Tricolorul şi-a disputat partidele oficiale pe terenul Gara de Nord I în ediţia 1923 şi pe stadionul Prahova, de pe Bulevard, în perioada anilor 1923/1927.
Tricolorul, la primul campionat al subregiunii / 1924
Începând cu 30 august 1924, fotbalul prahovean îşi are propria sa organizare. Judeţele Prahova şi Buzău s-au format într-un subcomitet, care a fost coordonat de Ilie T. Gheorghiu, Luigi Nery, N. Maxim şi Demetru Georgescu. Odată admisă înfiinţarea, subcomitetul şi-a început activitatea organizând prima ediţie a campionatului prahovean. În acest comitet de conducere au mai fost cooptaţi ulterior: inginer Dumitru Chiru, N. Angelescu şi Victor Martinovici.
Înfiinţată, Subcomisia Regională de Fotbal – Ploieşti, ca district de categoria a doua, organizează campionatul de fotbal – Cupa James Clarko, ediţia 1924/1925. La startul competiţiei s-au aflat un număr de 25 de echipe, care s-au înscris şi au fost repartizate astfel: 16 în Categoria II – Campionat, care a fost formată din două serii a câte 8 echipe şi Categoria III-a – Cupă din care a făcut parte 9 echipe. De menţionat este că în acest sezon a fost organizat şi un campionat de juniori, la care s-au înscris 14 echipe. Cele 16 grupări care au compus cele două serii ale categoriei a doua – campionat au fost următoarele. Seria A: Prahova II Ploieşti, Tricolorul Ploieşti, Venus Ploieşti, Păiajenul Ploieşti, Avântul Buzău, Cercul Atletic Buzău, Junimea Buzău şi Muntenia Valea Călugărească. Seria B: Uniunea Funcţionarilor Petrolişti (U.F.P.), Colţea Ploieşti, Val Vârtej Ploieşti, Triumf Ploieşti, Romana Ploieşti, Macabi Ploieşti, Aquila Câmpina şi Venus Câmpina. Echipele clasate pe primele trei locuri din fiecare serie s-au calificat pentru turneul final al campionatului. Clasamentul final publicat în „presa vremii” a avut următoarea înfăţişare:
Clasament final/Categoria II-a – Camp., Ploieşti/ turneu final / 1925.
1. Colţea Ploieşti 5 4 1 0 7 1 9
2. Venus Ploieşti 5 3 2 0 9 6 8
3. Tricolorul Ploieşti 5 3 1 1 12 5 7
4. Prahova Ploieşti 5 2 0 3 4 9 4
5. U.F.P. Ploieşti 5 1 0 4 2 9 2
6. Val Vârtej Ploieşti 5 0 0 5 2 6 0
Primele două echipe din clasamentul turneului final au disputat, la 6 iulie 1925, finala campionatului.
Finala: Venus Ploieşti – Colţea Ploieşti 3:2 (1:0)
„A fost un match de finală, pentru cupa James Clarko. La fluerul domnului arbitru Medger echipele se prezintă în formaţia următoare”:
Venus: Rădulescu; Al. Ionescu, Ion Borcescu; Constantinescu, Brătucu, I. Georgescu; Brătăşanu, Gheorghe Ionescu, Marciu Pollatos, G. Merey, Traian.
Colţea: Părvulescu; Sergiu, Popa; Constan, Lt. Modrogan, Lesister; N. Andreescu, M. Ionescu, N. Dilaciu, Nikolau, Burmaz.
„Un roş-verde fură balonul, însă un venusist îl opreşte nereglementar şi dă loc unui corner, dând ocazie lui Ionescu să marcheze primul punct. (La două minute). Peste douăzeci de minute Nikolau ridică scorul. Câteva cornere la poarta „roş-verzilor” dau loc unui hands în careu, rămas neutilizat. Repriza ia sfârşit cu acest rezultat. În repriza doua un hands în careul de pedeapsă dă prilej lui Merey să marcheze. Acelaş jucător egalează peste puţin timp. Conform reglementului partida se prelungeşte şi Venus reuşeşte să-şi învingă adversarul, marcând punctul câştigător prin Merey”.