Florin Tănăsescu
Centralista de la PTTR se uita invidioasă la mine. Ar fi vrut să ajungă în locurile în care îi ceream să-mi facă legătura.
– Cu Turnul din Pisa, săru-mâna, vreau să vorbesc. Cu taxă inversă.
Învârte discul pe care stau scrise cifrele de la 0 la 9. Iar lumea mea se învârtea în jurul cercului ăla, nu după soare. De două ore aştept legătura. Dar timpul însemna, atunci, altceva. Orice, dar nu bani.
– Aveţi legăturaaaaa… Turnul acceptă convorbirea !
Toată viaţa mea am făcut lucrurile de-a-ndoselea. Adică, m-am adaptat vremurilor. Intru în cabină şi pun telefonul invers. Doamna centralisă se ridică şi mi-l aşază normal. În timpul ăsta, interlocutorul meu se opreşte din înclinare. Are şi el răbdare. Nu ştiu ce-am vorbit. Mi-aduc aminte doar de păcănituri şi întrebarea…
– Vorbiţi?, aud în galena telefonului de altădată.
– Vorbim!, am răspuns amândoi.
Vorbeam. Lucru care nu se întâmplă prea des în ziua de azi, când lumea se răsteşte. Când strigă la tine. Azi, lumea e de-a-ndoaselea. Are draci.
Altădată am cerut legătura cu Turnul Eiffel. Tot cu taxă inversă.
– Aveţi legăturaaaa….
Îl întreb dacă Edith Piaf s-a răzgândit şi regretă, totuşi, ceva…
– E lângă mine. Uite, îţi spune chiar ea:
– “Non, je ne regrette rien !”
– Vorbiţi?
– Vorbim, mi-o ia înainte Turnul Eiffel, povestindu-mi despre Sena, Sorbona, despre….
– Vorbeşti pe banii tăi !
– Încă trăim vremuri când timpul este mai preţios decât banii. Şi oamenii…
– Nu vă supăraţi, vorbiţi, da? , întreabă centralista.
– Da!
Azi. Intru din nou în Poşta – Telefon – Telegraf – Radio. La ghişeul unde stătea centralista scrie “ Lipsesc ceva timp. Intraţi în cabină şi vorbiţi!”.
Telefonul atârnă ca spânzurat. Zici că e Iuda. Vreau să vorbesc loco. Adică acolo unde, cândva, a fost tinereţea mea.
Sun. Ocupat. Sun. Număr deranjat. Sun, număr inexistent. Sun în Italia.
– Alo, Turnul din Pisa?
– Greşit. Muncitor român necalificat.
– Alo, Turnul Eiffel?
– Greşeală. Muncitor zilier.
– Alo !, mă sună cineva.
– Da !, răspund cu glas sugrumat.
– Sunt Edit Piaf. Lumea-i grăbită. Te-ai grăbit să-ţi aduci aminte de vremuri normale. Ai dat nişte telefoane cu taxă inversă – perversă. Fac rău chestiile astea.
Centralista nu mai vine. Discul cu cifrele de la 0 la 9 se-nvârte ca un smintit. Atât mi-am amintit.
Prea s-a grăbit timpul… Prea s-a grăbit!
