Petrolul – Farul 1-2 (1-1)
Stadion: Ilie Oană (Ploiești). Fără spectatori. Au marcat: Țicu (min. 4) / Cruceru (min. 31 penalti), Bîrnoi (min. 90+3)
Petrolul: Avram – Mendoza, Răuță, Manolache (cpt.), Țicu – Meijers (73 Diarra) – Saim Tudor (67 Vajushi), Ekollo (84 Zasavițchi), Enache (46 Bratu), Roigé (84 Poellmans) – Balint. Rezerve neutilizate: Lungu(p) – Olaru, Levy, Constantinescu. Antrenor: Viorel Moldovan.
Farul: Udeanu – Leca (78 Cană), Lică, Ursu, Panait – Greu (90 Cărăruș),Antoche (cpt.) – Bălan, Cruceru, Al. Stoica (84 Bîrnoi) – Măzărache (90 Gherghiceanu).Rezerve neutilizate: Fara(p) –M. Chindriș, Pirciu, Banyoi, Carabela. Antrenor: Ianis Zicu.
Avertismente: Manolache (30) / Bălan (90+6)
Arbitru: Viorel Flueran (Craiova); Asistenți: Florin Vătămanu (București) și Florin Pucheanu (Ulmi, Dâmbovița); Rezervă: Marius Chițu (Târgoviște); Observatori: Petre Radu (București) și Adrian Petre (Buzău).
Jucătorul meciului: Cruceru (Farul).
George Marin
Am crezut că am debutat cu ”stângul cel norocos”, al lui Țicu, care a deschis scorul dintr-o lovitură liberă din partea dreaptă, din unghi închis, de la marginea careului mare, ajutat de tânărul portar al Farului care și-a îndesat mingea în poartă după ce a ținut-o în brațe preț de o secundă. Totul părea bine. Nici măcar lovitura liberă asemănătoare cu cea din care Petrolul a deschis scorul, dar trasă de constănțeni de lângă tușă, nu ne-a deranjat prea tare, ci ne-a dat încredere în Avram prin modul sigur în care a respins (min. 12). Da, trebuia să avem încredere în Avram, pentru că Farul a început să domine jocul, o dominare spartă de un contraatac fulger purtat de Ekollo și Roigé, încheiat cu o … neînțelegere care a dus la ofsaid (min. 18). Un fulger stins tocmai atunci când trebuia să lumineze totul! Farul, echipă mult mai omogenă decât cei care au format Petrolul în ultimele zile – echipă sperăm că va deveni cât de curând – a început să își impună dominarea, grație și unei foarte bune organizări a jocului blocând deseori circulația balonului în tabăra petrolistă, limitând mereu posibilitățile de pasă ale petroliștilor. De aici, au izvorât recuperări ale „marinarilor” și faulturi făcute de ploieșteni ca ultimă soluție. Puteam să primim golul egalizator după o lovitură liberă – originea fazei a fost o degajare greșită a lui Avram – bătută de fostul petrolist Stoica și prelungită cu capul de alt fost petrolist, Antoche (min. 23). Avea să pice și golul egalării, la o imensă greșeală a lui Răuță, care a favorizat un drum în doi al
constănțenilor contra doar a lui Manolache. Fault clar făcut în careu de căpitanul de astăzi al petroliștilor și Cruceru (alt ” ex”- al ploieștenilor) a marcat, deși Avram a fost pe direcția șutului. Golul primit ne-a mai trezit un pic, dar două șuturi trimise mai ca la rugbi, mai pe aproape de poartă, de Roigé și unul de Saim au încheiat o repriză în care arbitrul Flueran nu ar fi meritat nimic altceva decât … fluierături copioase, dacă spectatorii ar fi putut fi prezenți, pentru singura direcție în care dicta faulturile. Nu tocmai din cauza lui nu a făcut Petrolul mai mult, dar un dezechilibru în aprecierea duelurilor din teren te macină, pe când echipa avantajată capătă aripi.
La reluare, cu Bratu cu dorință de joc, înlocuindu-l pe timidul Enache, Petrolul a reușit să scape de chinga în care o strângea Farul, care a fragmentat jocul, „mirosind” cum duios se cânta din fluierașul de soc. A scăpat de această chingă preț de vreun sfert de oră, de prin minutul 60, timp în care s-au trimis mai multe șuturi spre poarta unui portar despre care nu știi ce să mai crezi: a respins de sub bară șuturile trase de Saim(min. 61 și 65), iar alte două mingi le-a scăpat, dar nu au mai ajuns în poartă, una dintre ele fiind foarte aproape de gol, la cornerul survenit după primul șut al lui Saim, iar a doua la o pasă primită de la un coechipier! Un asemenea portar ar fi meritat să primească mult mai multe șuturi cadrate decât cele cinci trase de petroliști. Schimbarea lui Meijers cu Vajushi l-a adus pe Ekollo pe poziția retrasă, acesta încercând să participe și la construcția jocului atât cât i-a permis postul, ca închizător el reușind să se replieze la timp pentru a bloca acțiunea lui Bălan (min. 80), o acțiune în care Farul a avut superioritate numerică.
După pauza de hidratare, în care arbitrul Flueran l-a ținut de vorbă pe Viorel Moldovan explicându-i, probabil, cât de mărinimos a fost că nu l-a avertizat pentru proteste – în timp ce Zicu dădea indicații echipei sale – Petrolul s-a cam stins, nou intratul Vajushi animând oarecum jocul: o pasă bună pentru Răuță, uitat liber în dreapta careului mare după un corner, dar fundașul nostru a dat cu latul, nici șut, nici centrare (min. 73), și o neînțelegere cu Țicu (min. 76). Farul, scăpată de mini-furia petrolistă, a finalizat mai multe acțiuni la poarta lui Avram, care a fost nevoit să respingă șuturile tari trase de Cruceru (min. 75), Panait – după o lovitură liberă acordată total gratuit (min. 82) și Cărăruș (min. 90+2). Singura noastră zvâcnire în acest timp a fost acțiunea începută de Răuță (min. 90+1), prins de fază pe poziție de mijlocaș dreapta(!), dar, cum el nu are dribling…
S-au lămurit toate la centrarea la care Avram a respins în față și lateral, dar s-a ciocnit de Manolache, de parcă nu ar mai fi jucat niciodată împreună! Bîrnoi a pus un lob frumos în timp ce Avram era la pământ și nimeni nu mai păzea poarta. Răuță, care era cu mâinile pe sus cerând fault (de unde, fault?), s-a trezit târziu și a încercat să respingă spectaculos. În van, mingea tot în poartă a poposit și oaspeții au dat lovitura de grație: 2-1 pentru ei!.
Dacă înfrângerea petroliștilor este nemeritată sau dacă victoria constănțenilor este meritată, se va mai discuta. Meciul acesta îmi amintește de meciul România – Turcia, de acum câțiva ani, de la Cluj, în care elevii lui Mircea Lucescu păreau că nici nu se cunosc între ei. Marți seară, pe alocuri am jucat rolul turcilor de atunci. Tragem nădejde că omogenizarea se va produce rapid, că se vor forma legături între jucători și că vom recupera ceea ce am pierdut. Nu de alta, dar competiția este la fel de rapidă ca și play-off-ul trecut și punctele se arată a fi mult mai importante decât estetica jocului.